𝗔𝗻𝘆 𝗧𝘂𝗱𝗼𝗿𝗮𝗻, 𝗼 𝗰𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗳𝗿â𝗻𝘁ă î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻𝗶 𝗰𝗮 𝗼 𝗽â𝗶𝗻𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗽𝗼𝗶! SEBASTIAN ȘUFARIU

februarie 11, 2020 în Cărți, Revista de Cristina Ștefan

𝗔𝗻𝘆 𝗧𝘂𝗱𝗼𝗿𝗮𝗻, 𝗼 𝗰𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗳𝗿â𝗻𝘁ă î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗲𝗻𝗶 𝗰𝗮 𝗼 𝗽â𝗶𝗻𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗽𝗼𝗶!

”Au sosit cărțile Anei Tudoran!”, scrie Cristina Ștefan. Tresar ca la orice veste bună. Cristina a moșit atât de multe cărți bune încât, îmi zic, iată, o nouă reușită! Nu apuc bine să mă bucur și realizez: Any Tudoran s-a dus în decembrie trecut…
S-a dus și Any Tudoran… Uite, se fac vreo 10 ani de când ne-am cunoscut. Pe Lira 21. Îmi amintesc că adunase Cristina Ștefan o pleiadă de creatori tineri, mai puțin tineri, talentați, promitători, mulți orgolioși și trecători, dar toți parte a unei lumi dinamice, interactive. Lira 21 se distinsese dintr-o explozie de site-uri poetice care nu aveau niciun fel de aparat critic, dar care ofereau o libertate de expunere necondiționată. Lira 21 se impunea în același timp față de site-urile de profil care activau sub semnătura unor poeți, publiciști sau critici cunoscuți la nivel național, printr-o candoare care reușise să evite prin mari eforturi, probabil puțin evidente din afară, atât superficialul, cât și elitismul anunțat.

La vremea aia nu știam nici eu câți bani face Lira 21. De fapt, nici nu înțelegeam ce este acest concept. Mai ales că avusem cu persoana care crease această lume lirică, e vorba de Cristina Ștefan, o perioadă în care numai de poezie nu mai putea fi vorba între noi. Asta pe Literatura.ro sau Hermeneia, nu mai știu. După schimburile alea dure de replici, așa ca între poeți!, mă și mir că Literatura sau Hermeneia, comuniuni extraordinare de creație pe vremea aceea, nu ne-au dat direct ”exit”! Ce să mai înțeleg? Ce o fi și Lira 21?
Ușor, ușor, am înțeles. Înțelegând am apreciat. Am scris, am comentat. Am fost comentat. Am polemizat. Una dintre cele mai active prezențe era a unei doamne Any Tudoran. Ne-am contrazis de nenumărate ori. I-am și zis când mi-a plăcut ce scria. I-am zis și când nu. Any era mereu acolo. Răspundea și la două noaptea și la cinci dimineața. A fost unul dintre motoarele ideatice ale Lirei. Avea un mod de dialog care te dezumfla. O, și cât apreciez acum acest stil! Am găsit într-o zi, pe un lap-top mai vechi, un dialog dintre noi. Nu o să-l reproduc, era legat de un text unde ne-am contrazis puțin. Pentru mine e relevant altceva. Any Tudoran știa să te facă să te simți bine și a doua zi după ce constatai că, poate, ai exagerat cu critica! Să fim serioși, cine nu a exagerat vreodată cu critica? În afară de mine, evident! 

Any Tudoran…Scoate acum Cristina Ștefan cartea ei ca pe o pâine care se dă tuturor celor care am cunoscut-o! Căreia i-am ghicit chipul lăuntric după niște cuvinte care au zburat între noi pe o liră cu număr de suflet 21…O să mă cuminic și eu, sper, cu această pâine pe care 𝘊𝘳𝘪𝘴𝘵𝘪𝘯𝘢 𝘥𝘦𝘭𝘢 𝘓𝘪𝘳𝘢 o frânge, ca pe un altfel de parastas, la 60 de zile de când ursitoarele cu gura strâmbă par să fi zis: Te-am ucis de o mie de ori, dar abia acum ne-a ieșit! Fals!

𝘊𝘳𝘪𝘴𝘵𝘪𝘯𝘢 𝘥𝘦𝘭𝘢 𝘓𝘪𝘳𝘢 a avut grijă și de asta! Poezia a suspendat timpul și a redat prin ” 𝗧𝗲-𝗮𝗺 𝘂𝗰𝗶𝘀 𝗱𝗲 𝗼 𝗺𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗼𝗿𝗶” un timp în care a muri pare un fleac cu care veșnicia te înghiontește din când în când, așa că ar avea și ea niște ursitoare invidioase pe o prietenie mai presus de cuvinte.

Note