31 martie 2016, seară literară                 

Zi de vară până-n seară și scriitori băcăuani la Atelier. Două volume de proză a profesorului Sorin Coadă, Șarpele de aramă și Nimfa pe nufăr; despre ele au vorbit prof. Victor Mitocaru, poetul Theodor Calcan și Cristina Ștefan. Opinii interesante, conexiuni cu romanul sud-american, aprecirea stilului autentic, ceva amintiri cu George Bălăiță, câteva îndrumări și o atmosferă plăcută, destinsă.  Din recenzia la cărțile lui Sorin Coadă redau:

“Este poezie în desfăşurarea tipologiei personajului, el se completează în permanenţă cu poetica suferinţei, el este un perdant al sorţii, dar realizează ratarea prin propria-i versificare. Şarpele de aramă, un simbol greu al chigilor mentale, al subconştientului devalorizat de un sistem bolnav( nu am realizat dacă e un sistem social sau unul autoimpus psihic), îi provoacă lui Druţu  descrieri vaste în limbaj liric.”

Nimfa pe nufăr, Editura Ateneul scriitorilor, 2015.

”La doi ani distanţă de romanul Şarpele de aramă, Sorin Coadă revine publicistic cu un nou volum, de data aceasta de proză scurtă, cuprinzând 19 povestiri. Ca evoluţie a stilului aş remarca o mai bună structurare a epicului, o cizelare a exprimării şi o limpezire a ramelor povestirilor, luate fiecare în parte. Spaţiul propus este în pondere acelaşi mirific rustic, personajele aceiaşi clarvăzători ţărani, talpa gândirii strămoşeşti. Sorin Coadă reuşeşte o transgresare a gândirii în stări uneori duse la extrem,  boală, suicid, moarte, acţiunea în sine a povestirii fiind doar o motivaţie secundară pentru detalierea trăirii interioare a personajelor. În asta constă artizanatul psihologic al relatării, personajele îşi sunt propriile scanări de stare iar rezultatul se glisează pe etichetare ca o plăcuţă descriptivă sub un tablou cu nume, titlu, dată şi loc al surprinderii întâmplării( peisajului). Nimic fulminant, doar liniştea acestui rezultat de trecere a vieţii.”

Textele Dianei Puiu, Diana Mariana( a citit prima oară în public) au fost receptate cu încurajări, ca fiind bine scrise, tânăra scriitoare primind comentarii de la toți participanții,Rodica Dascalu, Carina Elena Vădăvoiu, Atena Ivanovici, Emil Melinte,  Sorin Coadă. Am încheiat seara cu epigramele domnului Eugen Sfichi, direct de la sursa scrisă într-un caiet studențesc, apreciat de tinerii elevi participanți ca piesă de muzeu. am mai vorbit de activitatea noastră, neluată în seamă de susținătorii culturii în Bacău, dar asta nu ne oprește entuziasmul, dar mai ales mulțumirea că aceste întâlniri se dovedesc a fi atât de plăcute și utile.- Cristina Ștefan

Consemnează Atena Ivanovici pe blog:

Primăvara începe cu o nouă seară literară

Să ne cunoaştem scriitorii nu e doar un slogan ci o realitate care se petrece în fiecare joi, la cafeneaua Atelier. Ieri seară, sub auspiciul unei primăveri calde şi primitoare, am cunoscut şi recunoscut doi scriitori de proză scurtă, unul deja consacrat,  Sorin Coadă autorul a două cărţi, Șarpele de aramă și Nimfa pe nufăr şi o tânără scriitoare, Diana Puiu, care face cursuri de jurnalism şi de teatru şi pe care o puteţi citi pe blogul ei.

Punctul de întâlnire a celor doi scriitori a constat în lirismul cu care îşi scriu textele, în metaforele abundente şi savuroase, în latura psihologică accentuată în special în scrierile lui Sorin Coadă. Comentariile scriitorului Theodor Calcan şi ale profesorului Victor Mitocaru ne-au purtat de la imaginarul din literatura sud-americană, la Jorge Luis Borges, la poeziile lui Aleksandr Blok, până la scriitori români precum Bacovia, Sadoveanu, Marin Preda, George Bălăiţă, Andrei Pleşu, extrăgând esenţe şi făcând recomandări tinerilor scriitori prezenţi şi prezentaţi.

Recomandarea domnului profesor Victor Mitocaru pentru Sorin Coadă a fost “să să se ia în serios şi să înceapă să pună carne pe ideile lui de personaj, să le dea nu doar idee ci şi fiinţare, atunci va ajunge la roman. Proza scurtă e o etapă pe care o va depăşi beneficiind de achiziţiile pe care le-a făcut deja”.

Motto-ul întâlnirii cred că poate fi extras din cuvintele domnului profesor Victor Mitocaru despre “cuvântul pus precum cărămida”, exact acolo unde trebuie. Sper să fi folosit şi eu exact acele cuvinte care redau starea de bine a serilor de joi, dacă nu, o să mă folosesc de una din epigramele citite de Eugen Sfichi pentru a fi iertată de cititori.

Sala de judecată

Legea-i că într-un asemenea loc

Cel ce încearcă mereu a-l învinge

Pe procurorul ce acuză cu foc

E avocatul ce minte de stinge.

Cu speranţa că scriitori tineri şi valoroşi preum Sorin Coadă vor fi apreciaţi şi promovaţi în concordanţă cu talentul şi calitatea scrierilor lor, vă spun la revedere şi aştept o nouă seară de joi, cu voi, la Atelier, Atena Ivanovici