am răstignit ultima tristețe

mai 24, 2016 în Arhivă de any tudoran

mereu mi-am ascuns tristețile
când răbufneau
le înghesuiam cu un ghiont mai adânc

fericirea
era un moment de respiro
între două dureri sufletești
azi s-a hotărât să emigreze
într-un vis boem
la marginea albastrului oceanic

adevărul orbea cu lumina
șoseaua spre cerul interior
în urmă rămâneau stânci nisipoase
scăldate de valul tăcerilor lungi

am răstignit ultima tristețe
de stâlpul infam al trecutului
uneori mai atinge solul
cu piciorul ceresc

Postat de:any tudoran | Categoria: Biblioteca La data: 2012-03-06 10:21:47 | Numar de comentarii: 14 | Citit de: 144 ori (in ultimele 7 zile)

Note