pod şi porumbei

aprilie 6, 2016 în Arhivă de Cristina Ștefan

porumbei-iarna2
mi-amintesc…
stau cenuşie sub podul părăginit
o stâncă prinsă-n licheni.
aştept.
îmi vin pe umeri porumbeii
piruetele lor desfac palmele-n pâini
evantaie hrănite de noapte
şi-s copilul alb de aripi.

mi-amintesc.
singurătatea roteşte sfinţi
coloraţi cu pensule de cer
şi parcă se zbate în aer
umbra vie a lumii.

eu arunc firimituri în gesturi largi
cum aş însămânţa vise
de atunci ei vin
cu negura fulgilor să-mi tencuiască
o colivie din care ultima pană dă să zboare.

Foto-Cosmin Ştefan, Paris, 1.09.2011

Postat de:Cristina Ştefan | Categoria: Biblioteca La data: 2011-09-01 19:44:00 | Numar de comentarii: 26 | Citit de:208 ori (in ultimele 7 zile)
Da-i nota:
Stele acordate
Veronica Pavel Sterge stele acordate
Gîbu Ana Maria Sterge stele acordate
mirela orban Sterge stele acordate
rosculet ioana catalina Sterge stele acordate
stella grama Sterge stele acordate
Ottilia Ardeleanu Sterge stele acordate
teodor dume Sterge stele acordate
Bălan Mirela Sterge stele acordate
any tudoran Sterge stele acordate
Marina Popescu Sterge stele acordate
Adriana Butoi Sterge stele acordate
Ioana Mihaela Fraiu Sterge stele acordate
Raluca Blezniuc Sterge stele acordate
TOTAL: 39 stele
o, credeam ca nu imi dati atentie, ca doar asa va rog…multumesc mult, Ioana, Vero, Adri…
Ralu, m-am dus la search speriata, nu am gasit sa se mai fi spus ca sa fie cliseu…

aici mai spunem si intim sa stii, suntem site inchis si vb uneori direct, Ralu, poezia asta e diferenta dintre viata si moarte, ca si cea dintre stanca si porumbel…tin la sintagma aceea.
cu poza , da, a fost o coincidenta formidabila…

nu ca l-ar fi impresionat pe fiu-meu intrucatva cand i-am povestit.:))

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-08 18:27:57
/umbra vie a lumii/ mi se pare cliseica in tabloul asta de vis, felicitari pentru poem Cristina aa.. si pt poza, o combinatie reusita, imi da o senzatie de liniste, de drag, de dor de copilarie, inocenta
Raluca Blezniuc
Autor
Postat la: 2011-09-08 18:12:39
Am revenit, Cristina, ca sa ma conving ca poemul tau nu era “oarecare”, cum mi-ai spus. E adevarat ca n-am citit cele sase volume de poezii ale tale, ma referisem numai la poeziile tale citite de pe site-uti, evident. Spuneai ca paream “sigura de mine”. Nu stiu in ce masura sunt vreodata sigura de mine, dar cand ceva “ma atinge”, atunci spun ca m-a atins, cum am facut-o. Si iata ca…am avut dreptate, poezia era si este buna!! :))))
Veronica Pavel
Fondator admin
Postat la: 2011-09-07 01:15:18
Poemul, amplu în exprimare şi sens, mi-a lăsat impresia unui îndelungat proces de meditaţie creativă şi tocmai din acest motiv am apreciat naturaleţea imaginilor şi a discursului poetic.
“eu arunc firimituri în gesturi largi
cum aş însămânţa vise
de atunci ei vin
cu negura fulgilor să-mi tencuiască
o colivie din care ultima pană dă să zboare” – încântată de lectură
Ioana Mihaela Fraiu
Fondator admin
Postat la: 2011-09-07 00:06:11
eu arunc firimituri în gesturi largi
cum aş însămânţa vise
de atunci ei vin
cu negura fulgilor să-mi tencuiască
o colivie din care ultima pană dă să zboare.
Adriana Butoi
Admin
Postat la: 2011-09-06 12:44:07
nu la genul ala de videopoem ma gandeam 🙂 sunt si altele serioase, chiar artistice, am mai vazut pe la scriitorii straini.
Marina Popescu
Fondator admin
Postat la: 2011-09-06 12:38:58
o, nu! sunt asa de impotriva pseudopoemelor de pe youtube de nici nu gandesti. imi pare o impostura, foarte putine am vazut reusite, in rest sclipici, buze si fluturasi. dar in schimb am gasit recitari pe muzica buna, bine asortata, insa nu am experimentat.
bine ai revenit, Marina. ne bucuram vizibil!

da, Any, a fost o intamplare care nu stiu cat m-a bucurat, poezia mea e trista, dar mi-a dat un sentiment de siguranta aparte, care imi cam pierise de o vreme…multumesc.

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-05 16:43:03
da, reusesti aici ceva care e destul de dificil de obtinut: un tablou expresiv, fara a exagera cu descrierea. simt oarecum si un sens biblic, nu stiu daca asta a fost si intentia.
o singura obiectie am: eu am citit fara “cenusie”. asta pentru ca imaginea gri-cenusie mi-a venit din versul urmator, datorita stancii.

mi-au rams in minte versurile:
“singurătatea roteşte sfinţi
coloraţi cu pensule de cer
şi parcă se zbate în aer
umbra vie a lumii.”

si mai cred ca textul s-ar preta foarte bine pt un videopoem 🙂

Marina Popescu
Fondator admin
Postat la: 2011-09-05 11:25:48
un poem sensibil,cald deschis,iar imaginea vine ca un dar divin sa întregească poemul, emoționant!
am citit comentariu, poemul ca si fotografia transmit ceva benefic,mi-a facut placere sa poposesc aici. multumiri, Ada!
any tudoran
Admin
Postat la: 2011-09-05 10:56:43
Poza este superba! Se pare ca legea nescrisa cu presimtirile mamelor de baieti …functioneaza!
Gîbu Ana Maria
Fondator admin
Postat la: 2011-09-05 09:01:07
Pai chiar ma uitam la poza si ma gandeam ca dimineata cand am citit nu era. Ce frumooos! Iata in ce fel sufletele comunica indiferent de distanta in timp si spatiu. Mereu spun ca trebuie sa fim deschisi pentru a vedea semnele ”neintamplarilor” 🙂
Va multumesc pentru impartasirea acestui gand, acestui dar…
Bălan Mirela
Fondator admin
Postat la: 2011-09-05 09:00:17
Mir, dupa ce am scris si postat aici aceste ganduri de singuratate, copilul meu, aflat in Paris, si care habar nu are ce cum scriu eu pe Lira, a postat poza asta in facebook, mi s-a parut un dar divin si il impart cu tine…coincidenta? nu poate fi pana intr-atat.
uite ca se intampla de sus cate ceva, totul este sa realizam ce!
iti multumesc pentru alegere, da, acolo am spus fara sa stiu, fara sa vreau, a venit!
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-05 08:41:10
Remarc ”singurătatea roteşte sfinţi\ coloraţi cu pensule de cer”. Un gand atat de profund!
Bălan Mirela
Fondator admin
Postat la: 2011-09-05 06:56:11
Ioana, Stella, Ottilia, dl Dume, va multumesc pentru fidalitatea lecturarii modestelor mele scrieri.
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-04 19:14:59
îmi place mult intrarea dar în mod deiosebit acest MIEZ

“piruetele lor desfac palmele-n pâini
evantaie hrănite de noapte
şi-s copilul alb de aripi.

mi-amintesc.
singurătatea roteşte sfinţi
coloraţi cu pensule de cer
şi parcă se zbate în aer
umbra vie a lumii.”

aprecieri sincere!

stimă şi multă consideraţie,

teodor dume
Membru de onoare
Postat la: 2011-09-03 18:14:33
versul acesta “singurătatea roteşte sfinţi” şi ultima strofă m-au impresionat.
felicitări!
Ottilia Ardeleanu
Admin
Postat la: 2011-09-03 14:28:47
“îmi vin pe umeri porumbeii
piruetele lor desfac palmele-n pâini” – secventa preferata. De ce? Ma duce cu gandul la ideea biblica: dati si vi se va da. Faramiturile din palme vor creste in paine. Imi place mult!
stella grama
Autor
Postat la: 2011-09-03 13:16:28
plin de imagine poemul. o imagine sensibila, calda care te face sa cauti in tine copilul. frumos, frumos!
rosculet ioana catalina
Autor
Postat la: 2011-09-03 09:19:16
Multumesc Anita, copila…

nu, geo, acolo e”eu” clar versus porumbei, sfinti, alti porumbei etc, face relatia limpede…impersonalul fara pronume poate da senzatia de derizoriu,,,arunc asa …o chestie, pe cand pronumele subliniaza acest gest ca important eului. ai zis ceva?:)

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-02 20:09:33
asa a fost, geo dar m-a corectat dl Tudor Cristea. Il respect!
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-02 20:03:08
Mie imi place foarte tare acest poem cu porumbei si mesajul pe care l-ati transmis prin aceste versuri!
Remarc:
“ei vin de atunci
cu negura fulgilor să-mi tencuiască
o colivie din care ultima pană dă să zboare.”

Mi-ati amintit de o intamplare cu o pereche de gugustiuci , care s-a petrecut pe pervayul geamului de la sufragerie. Cred ca voi asterne aceasta poveste pe hartie.
Felicitari, d-na Ada!

Gîbu Ana Maria
Fondator admin
Postat la: 2011-09-02 14:24:49
Dl NM, folosesc uneori superlative spatiale, inadins, mereu m-am vazut neinsemnata prin asta. nu ma surprinde sensibilitatea cu care ati ales aici. mai ales la simplul verb “astept”. gandesc cuvintele sonor inainte de a le da drumul. scriu mai mult conotativ sonor decat imaginativ. eu citesc versurile tuturor soptit. “stau”, pentru ca eu sunt stanca. am evitat particula “ca”. multumesc.

Vio, am avut parte de acest pod numai pana la 6 ani. ai mei nu mancau porumbei. erau prea saraci pentru asta!

multumiri.

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-02 08:03:43
e ciudata afirmatia ta, imi pare batjocoritoare
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-02 00:09:11
multumesc, Vero. nu stiu cat ai citit tu din cele 6 volume publicate dar pari f sigura pe tine.
e un poem mediocru aici. si e mai vechi. azi l-am prelucrat putin si l-am postat in urma discutiei cu Claudia…imi amintise de el la textul cu vrabiile.
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-02 00:07:55
Poemul asta m-a atins, e tandru si bun, altfel decat altele ale tale. Foarte mult mi-a placut!
Bravo!
Veronica Pavel
Fondator admin
Postat la: 2011-09-01 23:59:26
renunt cu drag, Andrei. multumesc!
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-09-01 20:15:50

Note