port cu mine un suspin
ca un spin ascuțit
și mă preumblu prin timp
fără certitudinea unui nou zbor
sub gene nu mai adăpostesc lacrimi
izvorul lor sapă adânc înlăuntrul meu
mi-e teamă să rămân singur cu mine
iubind naiv fără unități de măsură
am ramas cu visele incontrolabile
într-o lume absentă cu parfum de cloroform
ca o felină tăcerea se așterne peste cuvinte
încă o noapte nedormită
Postat de:micutiu sorin | Categoria: BibliotecaLa data: 2015-04-29 00:36:05 | Numar de comentarii: 10 | Citit de: 90ori (in ultimele 7 zile)
Multumesc, Mariana! Degetul nu este al meu ci al inimii. Eu am scris doar ce a dictat ea. Alaturarea dinte spin si suspin este imaginea unor sentimente reale.
Ai pus degetul pe rană 🙂 Reușești foarte bine să transmiți stări interioare în care lectorul se poate regăsi și poate sta timp îndelung pe malul poemului tău.
Aș căuta un sinonim fie pentru „suspin”, fie pentru „spin”. Atenție la „ramas”.
Plec de aici cu ultimele două versuri în gând: „ca o felină tăcerea se așterne peste cuvinte/
încă o noapte nedormită”. Foarte sugestivă comparația! Felicitări!
poate ca as fi reusit sa zic acelasi lucru…clar cu alte cuvinte…asta a incercat ion caraion…are mai multe poeme pe aceiasi idee…mi a placut…scuze de reactia mea…da chiar mi se parea ca vad ideea…intrupata:)bravo d lui sorin…again
Viorica, ma bucur ca te-ai regasit aici. Multumesc de popas si notare!
Cristina, nici nu mai stiu ce sa spun…ti se datoreaza in mare masura. Multumesc!
nu trebuie sa ne exprimam la fel, nici intr-un caz, draga Viorica Lazar! este unul din principiile lirei: aflarea unui stil absolut personal…ce avem in comun este insa dorinta de a ne exprima sugestiv poeziei, de cate feluri o fi ea…Sorin si a gasit drumul…e unul tare curat…vine din sufletul lui.
de 
Comentarii recente