aprilie cu zǎpadǎ

asfalt negru

sub cer în doliu

de la etajul ferestrei mele

nu vǎd oameni

numai maşini

o sa le scriu maşinilor o scrisoare

ţie cea roşie

parcatǎ pe cǎrarea neagrǎ

o sǎ-ţi spun

într-o scrisoare de dragoste

cât de importanta mi-eşti

anonimǎ

fǎrǎ gând  fǎrǎ suflet

fǎrǎ om

copacii goi nu primesc scrisori

nici acoperişurile de zǎpadǎ

doar maşina roşie

de pe cǎrarea neagrǎ

ştie

cǎ în fiecare zi e miercuri

şi azi ca atunci

înǎlţimea etajului e albǎ

şi neagrǎ

ca miercurea trecutǎ

ieri

miercuri 6 apr. 2016