provincialul din tine
îți reproșează mereu că te risipești
într-o urbe cu orgolii mărunte

urci romantismul greoi
pe scara unui autobuz
mereu în aceeaşi direcție
spre centru istoric
al unui oraș ecranat
cu un relief la fel de greoi și opac

iadul exterior îți intră în pori
te alterezi până la ultima fibră
ca o cangrenă latentă
și totuși trebuie să omori timpul cu ceva
în așteptarea morții

un lapsus cât un bâzâit de albină
îți da târcoale până te înțeapă
în moalele vieții banale

și atunci..
tresari scriind cu furia unui muribund
grăbit să lași o urmă de nemurire
în spațiul asta imens al singurătății
iubind ideea de iubire
mai mult decât iubirea in sine

Postat de:any tudoran | Categoria: Biblioteca La data: 2013-01-30 20:27:11 | Numar de comentarii: 14 | Citit de: 165 ori (in ultimele 7 zile)