Fie că îmbătrânim frumos sau urât cu greu reușim să recunoaștem pe chipul unui om urmele frumuseții de odinioară iar chestia cu frumusețea interioară sunt doar citate inventate pentru anestezia conștiinței nimeni nu crede cu adevărat în basmul ăsta.
De la o anumită vârstă răbojul timpului sapă adânc uneori chiar la interval de câteva luni semne ”discrete”se mai lărgește un pliu al feței se mai adâncește o cută între sprâncene îți mai cade cloșcă un sân sau un ”organ” te miști în reluare și ești cârcotaș inima îți joacă feste și plămânii se umflă în pene tinerii se uită la ține de parcă ești extraterestru convinși că ei nu vor ajunge niciodată la statutul de ”vechi” de pensionar acest ”individ” considerat bolovan de guvernanți români este pe cale de dispariție.
Generația pensionarilor comuniști se stinge urmează generația cu statut de ”pensionar privat” privat de multe în sensul larg al cuvântului pentru că mulți muncesc ca niște sclavi pe plantațiile stăpânilor pentru ”propășirea”
bunăstării lor ca să folosesc un limbaj de lemn arhicunoscut… Poate înainte de a da brânci să îți cauți un ”servici”doar pentru a fi înrolat în ”randul lumii”ar fi bine să îți pui întrebarea; În realitate pentru cine muncesc? Cât din munca depusă îmi aduce foloase materiale personale și cât la sută transpir să fac fundul mare unuia care are idei și le pune în practică prin angajarea mea fizică sau intelectuală răpind mai mult de jumătate din viață.
În final ”erodat” și bolnav bătrân și neputincios te trezești că nu mai ai timp să mănânci din ”pensia privata” pentru care ai muncit ca un rob ani de zile.
Bunicii și străbunicii noștri oare greșeau când nu voia să între dârlog la stăpân cu siguranță nu aveau insomnii din cauza sistemului de pensii…Unii au murit liniștiți pe prispa casei meditând și privind cerul.

Postat de:any tudoran | Categoria: Biblioteca La data: 2015-05-09 19:28:04 | Numar de comentarii: 9 | Citit de: 107 ori (in ultimele 7 zile)