Nu mi-am dorit niciodată titlul de erou am ieșit în stradă dintr-un entuziasm prostesc dacă aș putea da timpul înapoi aș privi ”revoluția” la televizorul alb negru din sufragerie bând nechezol sau un ceai de tei cu sare de lămâie multă atât de multă încât să îmi taie greața de figurile ”marcante” care se perindau haotic pe micul ecran îndemânând populația să iasă din casă pentru a le apăra fundul de propria fantomă. Nu,nu aș fi ieșit din casă dacă știam că mor pentru libertatea babelor de a săruta moaște. Nu am fost decât o victimă colaterală am crezut că pot avea o viață mai bună iar viața bună pentru mine însemna printre altele adidași blugi muzică bună facultate o iubită mașină și da visam să fac dragoste așa cum visează toți adolescenții. Visam un apartament mobilat după ultimul răcnet în care să îmi primesc prietenii sâmbătă seara să îmi permit o excursie la munte fie și cu rucsacul în spate. Dar nu am primit decât un glonț în spate și un titlu’ de erou. Cum istoria se repetă s-ar putea ca acest titlu’ să dăuneze urmașilor mei… Și totuși noi am ieșit voi ce așteptați fraților moaștele sfintei parascheva sau așteptați ca aleșii neamului să vă fure și elasticul de la chiloți să-l vândă chinezilor…

Postat de:any tudoran | Categoria: Biblioteca La data: 2015-03-14 00:00:34 | Numar de comentarii: 6 | Citit de: 253 ori (in ultimele 7 zil