sunt eu iarba și vișinul din grădină
lumina se așează pe sufletul obosit și doarme
ca un boschetar chircit cu mâna sub cap
statuie vie a nimănui coborâtă din rama
unui timp pasiv

e atât de tânăr septembrie în dimineața asta
încât ai tendința să înfigi colții
în carnea zemoasă ca un vampir hămesit

seara obișnuim să îmbătrânim împreună
la umbra arămie a zilei bârfind nimicuri
în jurul unei cești de ice tea

litere lovite ad hoc
de glonțul unei poezii rătăcită în spațiu
fac sex în delir cu virgula virgină
într-un hamac de stele
prins neglijent de coarnele lunii

un cor de pisici franțuzite
puțin afumate de iarbă le țin isonul

doar greierii tac nedumeriți și nu mai știu
dacă strămoșii lor au fost comuniști
legionari evrei sau atei
imnul a rămas neschimbat
același cri cri de mii de ani

Postat de:any tudoran | Categoria: Biblioteca La data: 2015-08-10 02:14:52 | Numar de comentarii: 11 | Citit de: 120 ori (in ultimele 7 zile)