Mai dăunăzi Nichita nu era cerşetor
dansa
era ziua ochilor lui
făcuse armistiţiu cu zeul
Apollo îl sălta prin eter
cu paşi aiuriţi de step

cui să-i treacă prin minte
sacoul ponosit e ţesut cu fir de lună
cine-ar cuteza să-i impute saliva
în colţul gurii zâmbitoare
Nichita e altul
însuşi Apollo îi îndoaie genunchii
îi loveşte călcâiul şi zboară

scântei
însăşi Afrodita-şi desface coafura ca un văl

de roze galbene
cui i-ar veni ideea scandaloasă
că nichita
va ajunge-n pământ
doar Apolo îl îmbrăţişează ca pe un prieten
oare e zeu Nichita?
o fi băut şi nectar

o fi gustat ambrozie