și se va stinge lumina de unde va veni întunericul
să muște din carnea mea răscolindu-mi oasele
până vor trosni unele împotriva celorlalte asmuțite
de aceste cuvinte și numai viermii vor mai vorbi cândva despre
cât de dulce va fi fost măduva lor dulce
iar pământul va alege să nu se mai învârtă pentru mine
în jurul sânilor tăi se va opri între coapsele văduvei zile de mâine
ca un ceas pe care nu-l va mai întoarce nimeni
dar absolut nimeni împotriva cuvintelor mele…