unde şi de ce
diferite sunt sunetele
ploaia păşeşte gentil
atunci
am iluzii clipitoare
cu mers plutit
nu-mi pasă de potop
arca lui noe mi se leagănă
între sâni
pierdută de valuri
credeam în iubire
dăinuiam în suvenire fine
şi efemere
schimbarea climei
îmi zâmbea încurabilă din înalturi
unul e soarele
de el ne ascundem
sub pâlnii
poezia mereu nudă neînflorită
îi sperie
ca o ciumă
vântul blond al grecilor
mai bântuie hudiţe
de lumină
ondulate prin vechiul oraş
şi răsfiră turiştii
molatici aurii
ca şuviţele afroditei
mulţumesc pentru popas şi plăcerea de a şti că se citeşte
asocieri inventive, placute iubitorului de poezie, chiar si pe ploaie!