nu mai ridic anilor redute
taxez fiecare clipă neîndulcită
aşternută cu dibăcie pe geana amurgului
mă remontez fără aranjamente şi măşti
în aşteptarea prietenilor risipitori

derulez în faţa ochilor amintri
aventuri de iubire începute în roua tinereţii
şi ascult bătaia răsunătoare a inimii
cum îşi încrestează ecoul în cicatricile abia vindecate

un cântec de leagăn fredonez gândului
şovăitor pe marginea prispei
respir adânc la fiecare tresările a lui
în timp ce pe speteaza scaunului
odihnesc şirag de perle inodore

arunc o punte spre singurătăţile confraţilor mei
e prea scurtă să ajungă la mal