viața e un poem frumos

pe care nu-l poți recita cu ochii închiși

oricât de tare ai deschide gura

nu-i poți auzi culorile cu inima

încuiată pe dinăutru

iată toamna bate deja la ușă

mirosind a struguri și a sâni copți

a ploaie afară și a coapse dezmierdate

înăuntru la lumina gutuii

din sticla ferestrei pictate

de un pictor orb

surd de-ai fi și tot ai auzi

copacii cum plâng cu frunze

în tabloul acesta înrămat

în cuvintele mele peste care

într-o zi se va așterne

bruma autumnalelor tăceri