spre dimineaţă se adună păpădiile
în tăcere
nu cumva să deranjezi cerbii
pe care i-ai văzut întro seară de mai
când tata conducea spre casă
el spunea că unde nu există mesteceni
soarele nu apune
vântul trece mai departe
fără să atingă nimic
ca unii oameni

l-am întrebat
cum apără aricii de ploile stelare
şi unde se duc ciupercile iarna
iar el mi-a descris o lume de basm
în care floarea soarelui înghite nori
urşii îţi lasă frăguţele de la marginea pădurii
pe care le-ai aşteptat să se coacă
o săptă-lunăăăă

în mijlocul acestui tablou eşti tu
un fluture în chimono