sonet pluvial anapoda
octombrie 15, 2016 în Poezie de Adrian Cretu
plouă neîncetat
de două zile –
parcă și cu un pic de ură
însă, spre nemulțumirea mea
viața
își vede în continuare
de treabă
încercând astăzi
să fiu productiv
am ieșit din casă
împotriva voinței mele
pe când încercam să mă feresc de ploaie
am uitat să mă feresc
de oameni
și, din neatenție
am căzut în ambuscada
unei discuții atât de plină de
cuvinte
și totuși atât de goală
ce îmi dădea o senzație
tot mai pronunțată de vomă
și un sentiment
de tânjire spre uitare
pe măsură ce discuția progresa
inexorabil
spre…nimic
pluvial, da/ anapoda, da!…chiar curge!:)
si sunt de acord cu Cristina, pt final!un pic de…revizie, atat! spor!
ca de obicei, realismul tau e mai liric neasteptat:) Adrian, imi pare lunga frazarea la final daca ai renunta la ce-ul acela scindarea ar nuanta..parere:)