ai putea să mai stai

fiinţa mea îşi caută culcuş în tine

ochilor mei le e somn şi abur

cafeaua…

am uitat de ea, a evadat din cana

somnoroasă şi ea

neatentă şi ea

ai putea să pleci

uşa mea e flămândă, greu de mulţumit

trupul meu nu îi mai ajunge

eu rămân mai mult o destinaţie

nu sunt o fiinţă în adevăr şi sens

ai putea să te ridici, nici ceaţa nu va mai sta mult

fotoliile se întrezăresc înspre peretele din est

umbra ta şi-a făcut culcuş în mine

o simt cum se dezmorţeşte cum se întinde

am visat îmi spune

eram lângă un loc cu toamnă

împrejmuită de un gărduleţ liniştit

din lemn rotund

părea a fi un pătuţ pentru un copil

înmormântat în propriu-i somn