Tăcere apăsătoare
ianuarie 13, 2017 în Poezie de Micutiu Sorin
se înnoadă pe la streşini vântul
şi bruma gându’ îngenunchează
e-atâta frig în jur
că inima dârdâie-n surdină
am încercat să uit
numere de telefon
la care nu se mai aude
decât propriul ecou
în seara aceasta
dorul
se dovedeşte insuficient de cald
Multumesc, Adriana! Uneori doar dorul ne mai tine
…si dorul!ce cuvant!!!
Multumesc! Imi era dor de atelier 🙂
ceva neclar…? e iarna uitarii in poema asta:)