Se plimbă-ades prin visul meu sobolii,

Își sapă galerii pe sub ruine

Și ronțăie, când nu se pot abține,

Cuvinte-surogat, din portofolii.

Risipa zilei stăruie-n crevase,

Abdică-n mine revoltat lumina;

Degustă noaptea, fragmentată, cina:

O porție din frigul de pe oase.

Fântânii de poeme i-am pus cruce:

Cu apa lor nu poți stropi răsaduri

De suflete la margine de vaduri –

Nomazi umili prin clipele caduce.

Se plimbă-arar prin visul meu scânteia

Din focul viu ce arse altădată;

Vânând o fericire elidată,

Culeg himere din Casiopeea…