Vânzătoarea de iluzii
aprilie 6, 2017 în Atelier, Poezie de Andrei Lacramioara
Îmi vinzi iluzii
un preţ prea mic
răbdarea mea nu intră într-o zi.
Umbra ta şchiopătând
vine cu o coasă la pachet,
locuiesc într-o cochilie
unde moartea
nu încape – o voi lăsa afară
să aştepte un timp,
e grăbită , nerăbdătoare
să înveţe jocul meu.
Nu este usor si totusi ai reusit sa ma faci la final sa fiu de acord cu tine 🙂
unde moartea nu încape
o las să aştepte un timp,
e grăbită și nerăbdătoare
să înveţe jocul meu.
O sugestie pentru final…imagnile sunt reusite, chiar puternice…frapante…
Lacramioara, scuze:)
Bine, Andreea..imi place, o exprimare buna si te arunci la tematici grele.
Mulţumesc! M-aţi botezat. Mă numesc Lăcrămioara.