Înțelesul iubirii
aprilie 3, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura
Totul începe cu o sămânță
Din care vlăstarul crește
Lumea o zărește,
Nerăbdător este să o descopere.
“Ce este iubirea?” s-a întrebat el.
Cerul s-a deschis
Soarele în brațe l-a curpins.
Pe raza-i multicoloră
Pegasus a coborât.
Politicos s-a oferit
Într-o călătorie să îl ducă.
De-a lungul drumului
El a întâlnit
Figuri vestite
Ale sentimentului dorit:
Iosif și Maria,
Eros și Psyche,
Romeo și Julieta,
Kai și Gherda,
Harry și Ginny,
Ulise și Penelopa.
Derutat fiind
El din nou a întrebat,
“Ce este iubirea?”
“Ascultă-ți inima.”
Pegasus l-a sfătuit.
El pe gânduri a căzut,
Punând fiecare bucățică
Din puzzle-ul adunat.
Cutia de bijuterii,
Buchetul de flori,
Pergamentul cu sentimente,
Deschizătoarea de suflete,
Limbajul poeților,
Muza artiștilor,
Pacea interioară.
Atunci vlăstarul a grăit,
“Acele pagini care”
“În manuscrisul vieții apar,”
“Accidental sau cu un scop,”
“Pe care adaugi câte un strop,”
“Până creezi un potop.”
“Ucenic sau profesionist,”
“Drumul ți-l pavezi”
“Fericire sau mâhnire,”
“La capăt găsești.”
inteleg tonul apostolic al iubirii in pasi de liturghie…dar de ce ghilimele la final?
Am vrut să fie un dialog, dar nu am știut ce semne trebuiesc puse la un dialog într-o poezie. Îmi place foarte mult să mă exprim prin dialog.