ai tu?
în parc striga
o fetiţă
la un bunic adormit

nu am
nu am
de unde să am eu
comori nepământene
copilă?

uite
tata mi-a luat
un nichita din cer
unul mic
pentru buzunarul inimii

şi toate cuvintele
s-au făcut necuvinte
bunicule

şi armăsarii
au trecut un pod nebun
între vrabia de piatră
şi vrabia de carne

“te rog eu pe tine:
să nu mai treci cu
armăsarii peste el”
bunicule

“pasărea phoenix
mă ocolește și nu mă bea.
ea se duce în deșert
să moară arsă de sete
pe ucigașul nisip.”

“cruciada copiilor
abia acum se pregătește.
după plecarea zeilor”

bunicule
bunicule
nichita
“a început să se transforme în perlă
încet-încet.
chip de perlă, piept de perlă,
unghii bombate de perlă.

i-au crescut și aripi.
niște aripi rigide, de perlă.
încă de pe vremea când era
un simplu bărbat
el avea ochii înghețați”

şi de atunci

“niciodată piatra
nu va mai fi moale
și nu va mai curge la vale.
niciodată, niciodată,
niciodată.”

bunicule dacă ţi-l dau pe nichita
promiţi să te faci înger?