da capo al fine
mai 17, 2017 în Poezie de paparuz adrian
tu m-ai închis în gândul tău
și-ai pus zăbrele, una câte una…
“din dragoste, să nu îți faci vreun rău”,
iar eu am acceptat, cumva, minciuna.
“cât te iubesc, o dragul meu”,
repeți mereu, ca mantră,
dar pui un lacăt și mai greu
în mintea ta, la poartă…
eu te privesc și nu-nțeleg
de ce ți-e frică de lumină,
iar clipa ce-am să evadez
te va împovăra c-o altă vină…
e-atât de greu, oare, să știi
că dragostea nu moare sugrumată,
că prizonierul n-are cum iubi
pe gardianul său, vreodată?
mai trece-o zi, mai moare-un ceas,
prin gândul tău îmi sap tunelul,
de-am fi rămas îmbrățișați,
ne-am fi aflat, astăzi, infernul?
Comentarii recente