şi-ţi voi fi
îmi voi fi

nu-ţi închide pleoapa uitării
peste neputinţele mele încă vii

chiar dacă ai obosit să mă vezi
chinuindu-mă să urc bolovanul
şi câtă risipă aduc cerului
balansând

luminează-mi Ochiule ruga
de-atâta noapte în mine
nu mai zăresc vârful muntelui

nici nu mai ştiu dacă urc
sau cobor
lumea toată îmi pare
de-a-ndoaselea

stelele cad
în sângele meu
risipit prin noroi
pot zbura când vântul tace?

luminează-mă Ochi al meu
şi-ţi voi fi voitul
şi-mi voi fi înţeleptul
mutat în Liniştea ta