am mai adus ceva nori peste oraş

erau stingheri, deasupra unui munte rătăcit

soarele, ei bine, soarele azi l-am tras spre miazănoapte

să nu bată în geamurile somnului de după masă

o pasăre se întrevede pe chipul zilei

e când zâmbet, când întristare

o gură nevorbitoare

şi zburătoare spre alte săruturi

nu mi-e linişte, mai spui, şi simt

cum se strânge în jurul nostru

anotimpul

viitoarelor tăceri