în alb
pe noptiera de la capătul
visurilor tale

am să-i pun pecetea
Ochiului meu trezit
un infim con de brad
roșu

să nu te condamni în vreun fel
nici să nu mă judeci
e un act unilateral
o constatare de fapt
ci nu o acuzație

să o scrii
cu orice cuvânt vei dori
cu oricâte
toate cuvintele dor
eu nu mai am demult
niciunul pentru tine

toate cuvintele mele
s-au sinucis înaintea mea
aruncându-se virgine în cer

pune-o apoi
într-o sticlă de rom
și arunc-o în marea moartă
de singurătate

undeva
cândva
un copil va găsi-o
fericit
din sinuciderea mea
își va face un zmeu

cine știe?
poate voi chiar eu
renăscutul
ce te va fi uitat
sau
poate că nu