nostalgie laică

septembrie 2, 2017 în Poezie de Carmen Secere

mimetismul fad al frunzei
recompune grafica anotimpului
într-un oraş fără ore exacte

realitatea striveşte sensuri
lumina furişându-se printre crăpături
cade perpendicular doar pe distanţele
raportate la doi

conversaţiile despre vis
nu modifică genetica
moartea
rămâne o simplă noţiune
chiar şi-n ultima zi de viaţă

aşteptăm în continuare
poate se va face septembrie într-o zi
pe toate străzile astea fără nicio toamnă

Note