Dragoste cu ferestre deschise…

septembrie 23, 2017 în Fără categorie de Camelia Florescu

Cu genele de iarbă și-așteptare

Cu ochii de trifoi topit pe geam

Îmi amintesc de mine în vâltoare

Cum ierni tocmite aspru, răscoleam

 

Cu neștiută verde nemurire

În carnea noastră despicând poteci

Îmi amintesc de mine cu uimire

Cum dogoram sub pași de lespezi reci

 

Cu umblet de stafie fără teamă

Din lacrimi deschizând ferestre larg

Îmi amintesc că nu eram de-o seamă

Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg

 

Cu susur de râu alb rotind cascade

Din trupuri dând simbrie și alean

Îmi amintesc bărbatul cumsecade

Ce m-a iubit cerșindu-mă viclean

 

Cadrane de memorie deodată

S-au răsturnat sub maluri de cuțit

Și m-am surprins sfioasă, demodată

Cu trupul de iubire-mpodobit

 

Și au rămas ferestrele deschise

Pe ziduri sunt doar umbre de sărut

Perdelele cuvintelor permise

S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut

Note