înserare
septembrie 26, 2017 în Poezie de Carmen Secere
după o bună vreme
acoperi urmele cuielor din perete
cu vopsea albă
casa care nu a fost niciodată “acasă”
înfiază liniştea internată
la spitalul de alienați
tragi aer în piept
cât să poți dezlipi din tavan
stelele ruginite
deschizi sertarul
cauți ultima scrisoare nescrisă
şi găseşti diclofenacul prescris cândva
pentru liniştea nopţilor moarte
când doar durerea de oase
mai anunţa ploaia
în spatele perdelelor negre
simţi cum te cuprinde înserarea
degeaba închizi fereastra
cerşetorul din stradă
începe să semene din ce în ce mai mult
cu tine
singuratatea este cel mai dureros lucru, lasa rani adanci adeseori nevindecabile
Este interesantă, deși mă cam înspăimântă puțin.
Va multumesc pentru popas!
Cu placere!