balonul galben
octombrie 8, 2017 în Poezie de Carmen Secere
despre ochii obosiți care încurcă nuanţele
și stângăcia evadării din obișnuit
despre astea vorbeam în balonul galben
cu vedere la mare
ne plăcea beethoven
era pretextul sărutului nostru furat
lungindu-l să ne-ajungă din urmă
se-abureau geamurile de râs
desenam fără pic de talent
în joacă
inimi în inimi
ca un protest împotriva depărtării
nu ne păsa de întuneric
inventam mereu începuturi
mereu în aceeași confuzie
confecţionând cu degete subțiri
mici fericiri din hârtie creponată
doamne ce iubire adolescentină
şi ce ploaie grea de toamnă
..te citesc cu convingerea ca poezia are nevoie de nostalgie, să poată întomna prin noi…
Şi eu va mulţumesc pentru citire şi pentru minunea de om care sunteţi!
Drăguț. Îmi aduce aminte de ziele petrecute la mare în vacanță.
Corectez:”zilele”
Ma bucur de aduceri aminte! Va multumesc pentru citire!
Cu placere!