Maria cecilia nicu

Longmire

Umblând pe canale- dupã bunul obicei al nervilor sâcâiţi de inepţiile imaginilor “fără fond” care fie că ne ţin în chingile unei realităţi insuportabil bântuită catastrofic, fie că ne oferă pe tava curiozităţii o lume apocaliptică în care elementele extraterestre par a fi cele mai puţin nocive – descopăr un filmuleţ TV, un serial -aflu- ieşit din tiparele la modă doar prin acea atingere terestră care se implică firesc, normal, omeneşte.

Se cheamă Longmire şi a debutat  ca divertisment estival pe A&E, Fox, readucând în atenţia amatorilor o lume pe care o ştim rămasă undeva în istoria mai veche sau mai nouă a Americii populată mitic de eroismul uneori real, alteori dubios al călăreţului singuratic– cowboy-ul.

Şi m-am oprit.

Şi ca să fiu sinceră cred că de la asta „mi se trage”oprirea: aveam 6-7 ani – dacă-mi adunc aminte bine – când mama s-a înduplecat să mă lase – în compania unui văr cu vreo doi ani mai mare – la un film western, evident,  la care am stat fascinaţi în trei reprize urmate firesc de scatoalcele materne acordate cu generozitatea spaimei – traduc astăzi – dar sigur, fără a avea efectul scontat.

Pe urmă, pasiunea puerilã s-a amplficat şi, mai ales, s-a instalat definitiv fabulând despre o lume către care, de ce să nu zic, m-am uitat cu jind, dar de care , vezi bine, m-am apropiat.

Interesant cum slăbiciunile (de-o viaţă) se „ţin” dupã noi cu insistena posibilului, chiar dacă ştim că-i numai iluzia lui…

Longmire e o astfel de iluzie cu atât mai dificil de acceptat cu cât prezenţa ei azi pare anacronică, un fel de relicvă umblãtoare într-un univers încarcerat,  pus la index de civilizaţia „în marş” –ca să folosesc un termen defunct, dar surprinzător de enervant.

Convenţia narativă cere western-ului o formulare anume, un ansamblu schematic în care cowboy-ul, calul, pistoalele, indienii, saloon-ul – cu incomparabilul pian mecanic şi uşi batante- se înscriu într-un peiaaj specific, deschiderile largi ale deşertului ori labirintica structură a pădurilor condiţionează o existenţă în care supravieţuirea este primordială.

Convenţia, dar Longmire nu-i deloc convenţional.

Suntem în Wyoming, într-un imaginar Absaroka county, unde timpul pare suspendat, încremenit într-o simbiotică exaltare a ceea ce a fost şi ceea ce – de fapt- este, spaţiul of” big sky country and snow-capped mountains.” ne trimit înapoi aşa cum prezenţa asfaltului şi a SUV-iurilor ne repune în pâinea zilnică…Longmire nu-i cowboy, e sheriff.

Ceea ce mi s-a părut imediat interesant a fost această idee a înscrierii unei lumi aproape dispãrute în această invazie urbană în care ne complacem .

Eroul serialului, Walt Longmire, nu-i cowboy, e sheriff,  trecut bine de prima tinereţe şi „He drives a truck. He doesn’t rîde a horse or walk” …e un poliţist modern, am zice, dar care conservă – cu bună ştiinţã sau pur şi simplu instinctual – un mod de a fi trecut în arhivele timpului pierdut, dar către care ne aruncăm privirile curioase ori chiar nostalgice.

Zice interpretul lui Longmire, actorul australian (?) Robert Taylor: „I just love the character. I think he’s a really interesting guy and he’s his own man. He’s just a bit different from most other characters you come across. If he didn’t have his daughter, he’d just go up în the woods with a book, probably a copy of Dante’s Inferno, a bottle of whiskey, a rifle and never come back. He’s a bit of a loner and I like that.”

Dacã citim genericul constatăm că vizionăm un „crimes drama” ceea ce nu-i deloc eronat, dar nu suficient. Întreaga structură conflictuală se învârte în jurul unei vechi animozităţi – ca să mă exprim moderat – aceea dintre albi şi indieni, primii aflaţi la ei acâsă, ceilalţi în rezervaţii. Autoritatea unora şi tenta de independenţă a celorlalţi nu-i scuteşte de frecvenţa crimelor care caracterizeazã epoca în care trăim şi lui Walt Longmire – împreunã cu o echipã abil alcătuitã – îi revine şansa nu numai de a rezolva eventualele enigme, dar şi aceea de a reinterpreta conflictele posibile.

Ar fi multe de spus despre filmuleţele astea de luni seară (la 10pm) poate numai pentru că încearcă o formulă interpretativă neobişnuită, fără a avea pretenţia rescrierii istoriei aşa cum se întâmplă mai mereu în zilele noastre.

.

N.B. Serialul acesta – acumtrecut pe Ntflix – este inspirat de romanele unui scriitor de succes din Wyoming, Craig Johnson.

MCN, Toronto