CEZARINA ADAMESCU- TETRALOGIE  MARIN PREDA 

Patru volume despre viața și opera lui Marin Preda, scrise în anii 2014-2015 de Cezarina Adamescu, pot constitui o întreagă ediție critică, dar și o monografie amplă, romanțată, a celui mai iubit prozator român din veacul trecut. Pentru Cezarina Adamescu, ea însăși un scriitor de anvergură, prolific și dedicat scrisului cu întreaga viață, Marin Preda a rămas “o personalitate titanică, ce constituia pentru mine un model”.

Fără tăgadă, cărțile Cezarinei Adamescu, dar și articolele de critică, bibliografia și comentariile cu referire la integrala Marin Preda, denotă nu numai pasiune pentru opera predistă, dar și știința teoriei și istoriei literare care l-a așezat pe scriitor în panteonul nemuririi.

Privind înapoi cu speranță- eseu monografic asupra operei lui Marin Preda, Editura InfoRapArt, 2014, începe cu confesiunea autoarei în Scrisul ca temei de rămânere care motivează acest demers critic în cele mai sincere și juste mărturisiri:

“Cert  e că m-am lăsat prinsă în această aventură livrescă, fără să-i pun graniță sau limite. Ce-a ieșit? Ceva ce nu bănuiam la început când am scris recenzia la cartea lui Sorin Preda despre Moromeții. Ultimul capitol. Ea a fost țâțâna, bobârnacul care m-au propulsat în lumea fascinantă a cărților pe care le-am avut la căpătâi toată copilăria, toată adolescența, toată maturitatea și începutul acestei senectuți la care mă aflu. ” Volumul  cuprinde povestea Moromeților în tandem cu viața reală a scriitorului, remarcabilă fiind documentarea autoarei pe mai multe planuri biografice, extrasele din cronicile vremii fiind comentate, coroborate, deslușite.  Începând cu date necunoscute marelui public  ale filmului Moromeții al lui Stere Gulea, cu premiera în 1987, până la argumentarea și analiza caracterului scriitorului Marin Preda ( bunătatea și dreptatea lui erau copleșitoare) Cezarina Adamescu reușește o cronică a vieții scriitorului din mai multe planuri biografice și critice.

Unitatea acestor direcții diferite de analiză și studiu va fi fost demonstrată la finalul volumului. Dar până acolo iată câțiva vectori din analiza rodnică a Cezarinei Adamescu intitulată modest “eseu monografic”, dar cu certe caracteristici ale unei ediții critice complete, exegetice. Tematicile dezvoltate cuprind:

• Memoriala lui Sorin Preda, Moromeții. Ultimul capitol– “o forță extraordinară a evocării”, cu un limbaj “plin de umor și de tâlcuri pe care doar siliștenii le înțeleg”.
• Marin Preda- o conștiință a neamului. 34 de ani fără cel mai iubit dintre pământeni- omagiu scriitorului de negalat încă pentru că ajungea la esențe, “prin amănunte, prin detalii semnificative, prin nuanțe de interpretare, ajungea la timp potrivit la miez, la fundamentul problemei tratate”.
• Dinamica lumii lui Marin Preda, fiind “observator neobosit al comportamentului oamenilor, pe un tărâm miraculos care este satul moromețian”.
• Personajul Moromete, “poarta de intrare a lui Marin Preda în lumea literară”.
• Considerente la recitirea romanului Viața ca o pradă.
• Critica despre opera predistă.

Întreaga structură a cărții Privind înapoi cu speranță este fundamentată pe analiza dublă realizată de autoare: caracteristicile scrisului lui Marin Preda și al impactului său asupra epocii contemporane literare, dar și Omul Marin Preda, în relaționare cu scriitorii și criticii epocii.

Un alt aspect semnificativ ar fi metoda romanescă a volumului, viața și opera lui Marin Preda sunt decelate auctorial de un personaj central, autoarea, de aceea epicul are nuanțe de povestire, focusată pe mrejele și uimirile Cezarinei la lecturile reluate acum, la vârsta maturității intelectuale și  privindu-și mentorul ,  înțelegându-i scrisul, cu ochi de profesionist.

Este în această carte un anume entuziasm de cititor profund marcat, iar celelate trei volume dedicate lui Marin Preda vin să întregească acest demers lăudabil.

Tot în anul 2014, Cezarina Adamescu tipărește al doilea volum dedicat, sub titlul Marin Preda- un drum al memoriei, la aceeași editură InfoRap Art, subtitlu: eseu memorialistic-partea a II-a. Memorie, neuitare, comparabilitate, admirație sunt cuprinse în explicații sincere, dar devotate acestui prozator: “Cu Marin Preda s-a întâmplat următorul fapt: i-am citit în tinerețe operele de maturitate, operele scrise aproximativ la vârsta mea de acum. M-a subjucat, m-a cucerit.”  Iar eseurile, recenziile, comentariile la opera lui Marin Preda vin să alcătuiască o bibliotecă în rezumat a acestor lucrări, sub auspiciile unei admirații profunde pentru, așa cum declară autoarea, “reperul fundamental și modelul suprem al creatorului total și nedisimulat”.

Aici, recenziile își accentuează caracterul romanesc al comentariilor, ca și cum autoarea retrăiește scrisul prozatorului, o lectură caldă, participativă,  transformând recenzorul și recenzatul într-un tandem literar.

La cartea Jurnal intim. Carnete de atelier, publicată la Cartex Serv în 2007, cu o prefață de Eugen Simion, analizele se axează mult pe omul Marin Preda, pe trăirile sale sufletești, pe opțiunile sale sentimentale:

“Adâncindu-ne în lectura acestor pagini confesive, întâlnim un Preda bântuit de îndoieli și neliniști, dar, în același timp, puternic, de o luciditate extremă, analizându-și, fără să se cruțe, toate trăirile, toate intențiile, întorcându-și sufletul pe toate fețele.”

Continuând cu Carnet de atelier al romanului Risipitorii și Delirul-între vocație, aspirație și  inspirație, finalizând volumul cu Arta naratorului în Marele singuratic, Cezarina Adamescu reușește în acest al doilea volum  un adevărat manual de literatură, din care s-ar putea foarte bine  constitui subiecte comentate la orice examen de bacalaureat sau universitare, întrucât bibliografia este bine exemplificată, limpede folosită, iar reperele punctate sunt borne pe itinerarul operei lui Marin Preda, explicite și evidente.

Încă două volume: 35 de ani fără Marin Preda și În așteptarea lui Moromete, editate în 2015, întregesc ediția critică în discuție, tetralogia însumând peste 1000 de pagini și vin, printre alte sute de creații dedicate marelui prozator, să sporească  viziunea amplă și, de ce nu, grandioasă, asupra acestei personalități extraordinare a literaturii române, Marin Preda.

Această ediție critică, de 1000 de pagini, strânge bună parte din ce s-a scris despre Marin Preda dar predomină părerile personale ale autoarei. Chiar în cartea În așteptarea lui Moromete, unde autoarea pornește de la volumul nepotului de frate,  Sorin Preda, Moromeții. Ultimul capitol, tonul  romanesc  ne deschide viața interioară, sufletul lui Marin Preda, iată, la a doua privire, prin ochii celui care este rudă de sânge cu mare prozator.

“Și pentru că nimeni  nu știe a reda mai fidel tăcerile pline de tâlc, ezitările, atmosfera rurală din Siliștea-Gumești, lumea satului moromețian, așa cum a fost ea odinioară, pe vremea când salcâmul nu era tăiat și vândut lui Bălosu și nici rumoarea și verva politică din fierăria lui Iocan nu s-au stins încă, iată că Sorin Preda s-a încumetat să le aducă înapoi, pentru o vreme și  pentru încă o vreme și pentru toate vremurile care au fost , care sunt și care vor veni, dacă Timpul va mai avea puțintică răbdare cu oamenii.”

Creația culturală a Cezarinei Adamescu consacrată vieții și operei lui Marin Preda, scrisă dual, romanesc și documentar-informativ, reprezintă un vârf de erudiție în opera scriitoarei, un punct culminant în îndelungata sa carieră literară. Opiniile sale estetice, dar și rezultatele unei atente cercetări documentare  pot face subiectul unor aplicații atât teoretice cât și practice în literatura de specialitate, ori de aceea, lucrarea se încadrează perfect la interesul didactic. O felicit și îi mulțumesc și eu, cu modestie, pentru această completă lecție de dragoste față de cultura română.

Cristina Ștefan, la 1 nov. 2017

Nota bene:  sunt foarte legată de această excepțională lucrare: Sae Preda, fratele uriașului scriitor, a murit aici, la Bacău, înmormântat prin grija unor rude dragi, în cimitirul din Cartierul CFR. La înmormântare nu a fost nimeni dintre scriitori, nici rude,  deși mai are rude parte din intelectualitatea băcăuană. Când i-am aprins lumânarea m-am gândit la Marin Preda, la fiii lui Sae Preda, Sorin și Marin, cel de-al doilea fiind înmormântat tot la noi, la Bacău, în Cimitirul Central. O floare pentru acești neștiuți urmași ai Moromeților, flori multe pentru cea care i-a adus în nemurirea cuvântului scris, Cezarina Adamescu.C.Ș.

foto internet