Tu , iartă-mă, suflet al meu

Dospit în furtună

Uitat mai mereu!

Tu, iartă-mă, minte a mea

Lăsată-n răscruce

Când inima-i grea!

Tu, plângi peste valuri de dor

În miez de speranță

Brândușă-n pridvor!

Mă uită în slova din ceas

Tu, lupul meu tânăr

În muguri rămas!

Și lanul de frig peste noi

Să-și cearnă lăstarii

Și taina din ploi

Tu, iartă-mă, inimă-stea!

Femeia din mine

Se stinge și ea.