Seri literare/21ian./ 28 ian./ 4 febr. 2016 la Cafeneaua Atelier Bacău
februarie 26, 2016 în Seri literare de Cristina Ștefan
Cristina Ștefan/ Proiect literar:
Seri literare la Cafeneaua cu citire, Atelier. Să ne cunoaștem scriitorii băcăuani!
Cenaclul Școlii Populare de Artă Bacău/ Editura ArtBook/ Cenaclul online Lira21
CAFENEAUA ATELIER / Str. Războieni, nr. 46, Bacău
Scriitori, cititori, pasionați ai lecturii, vă așteptăm în fiecare joi la orele 17, să vă ascultați scriitorii băcăuani citind din propriile creații. Veniți să vă cunoașteți scriitorii! Vă veți putea spune opiniile despre literatura contemporană a Bacăului în direct. Vom recomanda lecturi, ne vom promova scriitorii, vom invita personalități ale culturii, vom citi din scriitorii Lirei21 și din alți scriitori contemporani de succes.
Cuvânt de deschidere a proiectului
Bine ați venit la Serate literare! Am demarat acest proiect literar pentru că iubesc scriitorii și scrisul lor, pentru că, la rândul meu, scriu, așadar mă simt liberă și îndreptățită să inițiez acest proiect. Al doilea mare motiv al faptei mele constă într-o datorie pe care mi-o induc în actuala stare de lucruri din cultura română. Să vedem!
Asistăm unii conștient, alții simpli spectatori la desacralizarea, denaturarea, deconcertarea artelor și culturii în general. Pornind de la învățământ, la educația primită acasă și până la oamenii de cultură consacrați și vizibili, cultura de azi are clare tendințe contradictorii.
Pe de o parte perfomanțele tehnice ale comunicării în masă duce la cunoașterea evenimentelor culturale la nivel ubicuu, pe de altă parte accesul la aceste mijloace implică toate straturile sociale ducând la denaturarea ierarhiilor valorice și deformarea scării valorice în sine.
Pe de o parte conținutul cultural difuzat pe internet, televiziuni, jurnalism este extrem de divers iar pe de altă parte consumul cultural este particular sau cel mult superficial.
Contradicția dintre sursa informativă culturală și necesitățile culturale duce la căderea pe axa valorică până la kitsch aplaudat sau like-zat, cu influențe negative până la nivelul superior al intelectualițății- a se vedea edituri lipsite de selectivitate, reviste care publică mediocrități sau chiar agramați. A se vedea ponderea emisiunilor tv tabloid față de emisiunile culturale.
La toate astea și la câte contradicții vor mai fi se adaugă tendința de socializare agresivă, brutală, dușmănoasă, orgolioasă, la toate nivelurile culturale și de educație.
Scrisul a fost detronat odată cu victoria comunicării electronice.
Cititul a fost detronat în această mare mutație a epocii. Trăim un paradox al lărgirii perspectivei de comunicare versus scăderea calității culturale comunicate.
Atitudinile culturale în pofida fenomenului de masă sunt individualizate mai puternic decât în epocile anterioare. Se ajunge astfel la dislocări culturale, reversul medaliei constând în transformarea obiectului cultural în serie comunicată excesiv, dar fără finlizare valorică.
În plan literar individualizarea propagată pe internet are un impact restrâns, limitat, asupra culturii însăși. Sunt puține excepții, în țară, de reviste sau site-uri cu impact mare la publicul cititor și nu putem evalua dacă deschiderea cu click sau un like înseamnă și asimilare culturală certă.
O soluție poate timidă dar care oferă deschidere unor valori, poate la fel de timide, dar cu perspectivă, o soluție care ar atenua consecințele literaturii amorfe expediate prin comunicarea de masă sau ar direcționa-o spre calitate ar fi paralelismul cu forme culturale tradiționale, cenacluri, întâlniri, lecturi, recitări, în care consumatorii culturali să nu fie singuri în fața calculatorului cu opțiuni risipite și risipitoare selectivitații. Acest paralelism ar asigura și promovarea scriitorilor fără susținere de grup, care nu sunt în cărțile elitei, destul de grupată și cam aceeași din anii ’80, să nu fie izolați în fața directivelor sau stimulilor culturali dictați.
Este ceea ce fac de ani în Cenaclul Lira21 și acum în Cenaclul Școlii Populare de Arte, Bacău. Să avem baftă și bucuria lecturii! Să avem o atitudine literară apreciabilă!
Impresii de la serate literare:
Au lecturat astă- seară:
Oana Gheorghe, poezie publicată în ultima antologie a Cenaclului Lira21,versuri sensibile, interiorizate, diafane și cu imagistică subtilă.
poezia e vie
se scrie în zile
între ziduri mute
în pământul muscat dintre râuri
cu unghiile-n carne
eu nu te chem
sunt aici
număr zâmbete în calendar
căutându-le pereche
adun blestemele pământului
le descânt și le mângâi
în tăcerea infinitei răbdări
aș putea să iert și să iertaș putea să uit și să nu uit
m-aș putea regăsi în sublimul celei dintâi
pașii, tăcere… ultima
ne așternem în liniști plecate din noi
eu la un capăt
tu între ape
Sorin Coadă
O nouă proză scurtă, sub titlul Orașul cimitir, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Naraţiunea în sine este vagă, între imagistic şi oniric, între inefabil şi delir, personajele sunt himerice ţinând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viaţă. Locul ales, rural, plin de semnificaţii şi mituri, de superstiţii populare şi tradiţii, este prin el însuşi, o magie, un spaţiu al iluziilor, în care percepem doar umbre şi schiţe de personaje, holograme de oameni care au fost cândva modele de personaje şi întâmplări care pot deveni legende.”
“Oare mai sunt frumoasă? Mi-au spus-o mai mulți bărbați și n-am avut de ce să nu-i cred. Pistruii de pe față și piept, rotunjimile, coapsele strunjite după tiparul unei zeițe a fertilității, urechile mici, dar puțin ascuțite și cu lobii lipiți, iar ochii… nu le fie de deochi! Am văzut nările lor fremătând de dorință, am simțit impulsul acela sălbatic ce nu poate fi oprit, i-am făcut să-mi promită mai mult decât puteau oferi. Ceaiul. Poate crede că era un chin, că mă simțeam cumva obligată să-l prepar în fiecare dimineață și să-l aud cum soarbe zgomotos. Însă era o prelungire a nopții. Puteam să fiu alături de el, reînnodând diminețile, sperând că lucrurile bune se vor repeta cu doza aceea de liniște în care îngrămădeam clipe de fericire, dar pierdeam timpul numărându-le.”
Rodica Dascălu, a citit, prima oară în public, versuri din primul său volum de poezie aflat în pregătire, versuri pe care le găsesc frumos descriptive stării poetice.
e de ajuns o oglindă bine lustruită
adevărat mister pentru a-mi vedea sufletul
exprimat prin propria privire
reflectat de omul din preajmă
oglindă vie pentru lăuntrul din mine
Spre final epigramistul Aurel Sfichi ne-a tratat cu umor șfichiuitor de cea mai buna calitate.
A fost frumos, și vom continua…
Lectură recomandată: O mie de cocori de Kawabata.
O carte în care imaginile devin stări sufletești în specificul nipon, dar devin mai departe, temperamente și destine. O carte despre iubiri la marginea gesturilor și-n care ritualul ceaiului, de exemplu, fixează trăiri sufletești, se personalizează emoțional până la sublim. O mie de cocori pictați pe o eșarfă străbat vieți de la speranță la moarte. Kawabata? profund și liric!
Cristina Ștefan: …iar a fost frumos la noi la cafeneaua cu citire, Atelier…nu știu când au trecut două ore. Mihaela Băbuşanu a citit din volumul nou, de la Editura Ateneul scriitorilor, a cărui lansare va fi în curând,
Atena Ivanovici ne-a delectat cu poezia sa directa, clară ca lumina zilei,
şi dragostea are uneori claustrofobie
nu suportă nicio îngrădire
te uiţi în ochii ei şi vezi infinitul
fără pauze de publicitate
săruţi mâna timpului
nu ai nevoie de zile
nopţile sunt nesfârşite
să te strângă pereţii sufletului
asta înseamnă iubire
iar Mara Paraschiv a citit din volume publicate deja, poezie, în diferite stiluri. Atmosfera a fost lucrativă, toți invitații au spus păreri și la textele prezentate dar am discutat și alte subiecte ale literaturii contemporane. Mă străduiesc să depășim clișee de cenaclu, să fim constructivi, deschiși, să improvizam nu să regizăm, să nu tipizăm niște întâlniri care se vor relaxante pe de o parte dar și utile scriitorilor pe de altă parte. Mulțumim scriitorilor, invitaților, Mioara Băluță,Carmen Ștefania Luca,Eugen Sfichi, Antonela Madalina Braescu Iftimie, prof Laura Iordache, Luminita Crina Dima, Banu Carina Vasilica, Emil Melinte, tuturor…
Cărțile duse de acasă la recomandate au fost Doina Ruști– Cămașa în carouri și Fantoma din moară, și Ana Pop Sirbu- Poesii. De săptămâna viitoare vom avea și raftul scriitorilor băcăuani, real cu cărțile lor publicate…vă așteptăm cu drag!-
Ioana Trica : Ei, Cristina, bine-ai spus: multe comori stau ascunse….Notorietatea nu merge mereu mână în mână cu valoarea. Valorile pot să apară oriunde, nu sunt doar în mijlocul elitei literare. E nevoie de oameni ca tine care să-i descopere, să-i incurajeze, să le deschidă drumurile. Îmi place perseverența și dăruirea ta. Mă bucur pentru poeta Rodica Dascalu și îi urez drum lin în literatură!
Se întâmplă să ai şi seri minunate. Seri în care să te simţi de parcă ai aparţine cu adevărat acelui loc, acelor oameni care te-au primit o vreme în sufletul şi gândul lor. Aşa s-a întâmplat în seara asta, la “cafeneaua cu citire” cum frumos îi spune Cristina Stefan, cea care a organizat această întâlnire a noastră cu poezia şi frumosul.
M-a încântat mai întâi locaţia, un spaţiu parcă special creat pentru a îndemna la reverie, intim şi elegant în acelaşi timp, numai bun pentru a discuta lejer şi fără pretenţii despre poezie, artă şi bucuria de a citi. Despre oameni ce să mai spun… Începând cu Cristina Ștefan, prietenele mele Mioara Băluţă, Carmen Ştefania Luca şi Carina Banu, apoi scriitoare minunate precum Mihaela Băbuşanu şi Mara Paraschiv, epigramistul Eugen Sfichi, fosta mea colegă de serviciu şi o poetă cu un suflet deosebit Rodica Dascălu şi alţi oameni frumoşi, ne-am simţit atât de bine împreună că ne-a fost greu să ne despărţim după cele două ore.
S-a citit poezie, Cristina Ştefan ne-a recomandat cărţi care merită citite precum Cămaşa în carouri de Doina Ruşti sau prima carte de poezii a Marianei Popescu, s-a discutat despre Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, George Bacovia dar mai ales despre mitul şi simbolul lupului la români Să nu uit de doamna profesoară de franceză, Laura Iordache care ne-a încântat cu detalii şi explicaţii despre poezia din sufletul românului de-a lungul timpului.
Abia aştept joia viitoare la o nouă seară literară la Atelier. Atena Ivanovici
4 febr 2015, seară literară la Atelier.
Cristina Ștefan: …parcă e din ce în ce mai frumos și au fost și surprize. Au sosit actrița dragă băcăuanilor, Eliza Noemi Judeu Noemi Judeu și jurnalista MădălinaMadalina Rotaru. ( “am venit să o susțin pe Alexandra!”- )
Alexandra Ghinga a citit prima oară în public și poezia ei a plăcut. Câteva sfaturi, încurajări de la Telu Leonte și Sorin Coadă. Așa scrie Alexandra și a apărut în revista Liceului Henri Coandă, de altfel a fost susținută astă-seară de două doamne profesoare care o apreciază.
Monolog
Am încercat să scriu
Cu mine,
Am încercat să umblu
lângă mine
și să vorbesc
Am încercat să zbor
Cu mine,
Să mă iubesc
mai mult pe mine.
Am încercat sa mor
La mine.
Dar ce păcat, n-am reușit
Căci mi-a ieșit umbra
Pe fereastră
Într-o seară…
Carmen Voisei ne-a citit dintr-o nouă carte, “Măriuca în țara tuturor posibilităților”, dar nu divulg conținutul, cartea se găsește pe rafturile Alexandriei, oricum e o carte savuroasă, un citat ar merge totuși:
“Trebuie să vă spun că în lumea poveștilor adevărate se întâmplă, dragi copii, să ai parte- dar cât de rar!- de câte o întâmplare chiar de poveste, o întâmplare minunată, bună de ținut minte toată viața.” Un scriitor consacrat, un pictor de talent, ne-a ținut atenția încordată și plăcut surprinsă.
Farmecul comentariilor, al discuțiilor, surprizele, umorul…n-ar fi farmec dacă l-am descrie, el este live, este jazz session…mai adaug doar că articolul cu Avatarul lup al scriitorului Eugen Dorcescu a fost ascultat atent și poezia Avatar recitată, o dată de mine și apoi cu talent de Eliza Noemi Judeu…cu totul altceva, scenic și limpede…
Despre scrisul lor ne-au vorbit astă- seară și Ștefania Micu și Ramona Roman, ne-am bucurat, vor citi la Întțlnirile viitoare…
Oare devine tradiție ca Eugen Sfichi să încheie cu epigrame bune, hazoase? Poza de grup! Mulțumiri de seară frumoasă, oameni cărora le pasă de cuvântul scris! Cristina Ștefan
Mădălina Rotaru:
În caz că (încă) nu ați aflat, de trei săptămâni, doamna Cristina Ştefan, coordonatoarea Cenaclului Lira 21 a ieșit din virtual, pentru ca în fiecare joi, la Atelier (pub), să-i provoace pe cei cu înclinații literare să se exprime în acest sens față în față. O inițiativă care mă bucură sincer și care sper să crească frumos, până când orice spațiu nevirtual s-ar dovedi a fi neîncăpător. Neîncăpător nu de poeți, ci de iubitori de literatură. E vorba despre descoperiri ale celor din jur și de descoperiri de sine. Joi, 4 februarie, ni s-au dezvăluit în încercările lor literare Alexandra Ghinga (a cărei susținătoare m-am declarat de la bun început a fi) și doamna Carmen Voisei care ne-a povestit câte ceva din aventurile adevărate, din copilărie, ale Măriucăi ei. O seară caldă, așa definesc eu seara de joi cu Lira. Mi-ar plăcea să văd mai mulți tineri curajoși precum Alexandra…
Atena Ivanovici:
Iată că s-a întâmplat şi a treia seară la Atelier. Şi încă una specială cu oameni frumoşi şi talentaţi. De data aceasta varietatea a fost la ordinea zilei. Deşi nu mulţi la număr (întâlnirile la Atelier sunt mereu intime şi extrem de plăcute), participanţii s-au remarcat, în afară de talent, prin unicitatea lor. Am avut printre noi, poeţi, scriitori, profesori, pictori, actori, ziarişti, epigramişti, cu vârste de la 20 la mai multe zeci de ani, totul funcţionând într-o comuniune perfectă.
Pentru început, Cristina Ştefan ne-a prezentat o foarte tânără poetă, Alexandra Ghinga. Alexandra a venit însoţită de mai mulţi prieteni, care o cunosc de câţiva ani şi o susţin în viaţă şi în demersul ei literar, precum ziarista Mădălina Rotaru şi două dintre profesoarele ei din liceu. Alexandra scrie o poezie frumoasă, melodioasă, plină de metafore dar şi de forţă în acelaşi timp, o poezie prin care ea simte nevoia să se exprime, să se arate lumii.
După impresia puternică creată de Alexandra s-au prezentat pe scurt două poete tinere care au fost invitate să citească la Atelier peste două săptămâni: Ştefania Micu şi Ramona Roman (Etna).
Apoi am avut cu toţii bucuria să o ascultăm pe Carmen Voisei, o artistă care îmbină două arte de rezistenţă a sufletului, poezia şi pictura. Surpriza a constat în faptul că am fost părtaşi la o ante/mini lansare a cărţii ei de poveşti pentru copii, Măriuca în ţara tuturor posibilităţilor. Povestea cărţii este una impresionantă, cu atât mai mult o voi căuta la Librăria Alexandria pentru a o cumpăra şi a o citi. După lectura unei mici părţi din carte, Carmen ne-a recitat şi o poezie sensibilă numită Prieteni, la revedere!
Şi cum serile la Atelier trebuie să aibă o continuitate, având în vedere că la ultima întâlnire am vorbit despre lup şi tot ce reprezintă el de a daci încoace, Cristina Ştefan ne-a citit o poezie fascinantă scrisă de un poet de mare clasă, Eugen Dorcescu. Poezia se numeşte Avatar şi a fost interpretată apoi de actriţa Eliza Noemi Judeu, care a transformat poezia într-o incantaţie impresionantă.
Dormeam. Se prelingea din trupul meu
Fluidul somn, împrospătând pământul
Ca o difuză negură. Şi eu
Spre trupul meu veneam, recunoscându-l.
Înaintam în negură. Eram
Fiinţa care-mi seamănă. Şi care
Se recunoaşte-n sine. Cum un ram
Îşi recunoaşte umbra plutitoare.
Şi-am tresărit simţindu-mă. În trup
Eram cu mine însumi împreună…
(Când m-am trezit, alăturea un lup
Se oglindea în râul alb şi-n lună).
În încheire ne-am amuzat ascultând epigramele lui Eugen Sfichi şi fabulele lui Telu Leonte, apoi am făcut fotografia de grup. Nu ne-a rămas decât să aşteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire la care vor citi două poete dragi mie. Dar nu vă spun înca cine sunt… O să citiţi săptămâna viitoare, aici, pe dordefemeie
Atelier, întâlnire poetică cu doamna Cristina Ştefan. Atelierul asta e o cafenea. Ce poate să atragă o cafenea…?Poezie.
Nu întâmplător mă aflam acolo. Eu cred și voi crede mereu că poezia este starea de grație a ființei umane.
De care am avut parte. Acolo.
Nu e cenaclu. E spovedanie. Iar acolo unde e spovedanie sunt și eu. Pentru că trebuie să fii atent la oameni. Pentru că trebuie să știi ce simt oamenii dincolo de apartenența sociala. Marturisiri. Versificate. Poetice.
Nu cunoști. Simți oameni. Doamna Cristina Ștefan care ( cald mi-a facut marturisirea asta)- stă în pat și “toarce” sentimente și adună oameni la mărturisirea micilor sau marilor sentimente. Credeți că-i puțin? Nu-i usor să-ți găsețti locul. Nici la propriu, nici la figurat. Pentru că nu vin acolo bucăți de carne. Anatomii. Vin suflete. “Un’ te duci tu suflete?/ Pe drum fără umblete….” zicea ….cineva.
Paranteza: mă pornii odată din Vama în Bulgaria. Pe jos. Marile calatorii se fac pe jos. Ajunsei la graniță. Trecui. Undeva, la câțiva metri, urma să intru pe tărâm bulgar. O porțiune de pământ,dintre vama lor și a noastră, o mică porțiune, era ….nicăieri. Am realizat acest lucru și mi-am aprins o tigară. Eram nicăieri. Sau….eram oriunde….? Așa-i și pe scenă. Ești între “aici” și “dincolo”. Orice ar însemna acestea. O stare de grație. Liberul arbitru îți aparține. Eu, din principii, treaba mea, aleg întotdeauna “dincolo”. Fără să știu ce-nseamnă. Nu e “aici”. Și-mi place să stau, uneori, în imponderabilitate, aici!, pe Pământ. Adică, în scenă.(nu mai continui, ați înțeles…)
Asta-i Joia la Atelier. Un spațiu neutru în care tu, el, ea, voi, ei pot/i respira altfel, poți să alegi sau nu, poți să fii sau să nu fii și totuși ești. Un suflet pe Pământ.
Să fii în afara oricărei granițe, societăți, regula, oricărui principiu. …
De un principiu e, totuși, nevoie: să crezi….!
În fond, e orașul lui Bacovia!
Comentarii recente