S-au colorat de dorul tău copacii

Și păsări migratoare au plecat.

Pe-întregul mapamond te-au căutat!

Te-ai dus ușor… Unde-au plecat și macii…

Înot prin frunze veștede cu tine.

Ce veselă, senină, țopăiai!

Era ultima toamnă… Nu știai

Că vei pleca la stele… Fără mine!

Pe ram de nervi, celule și sinapse,

S-au ofilit petale de amor.

Îmi cad prin suflet frunzele de dor,

Rămân copac cu ramurile arse…

Am ramurile triste, către cer

Întinse, de la Domnul, să te ceară,

Să fim din nou aici, doar într-o seară!

Atâta doar… Și pot apoi să pier…