Veni, vidi, vici! de Aurel Conțu

februarie 14, 2018 în Proză de Aurel Contu

Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul.

– Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat.

– Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul meu soț… decedat într-un accident de mașină!

– Nu vă ascund că și dvs. îmi păreți cunoscută! supralicitase el. Credeți în reîncarnare?

– O, da!

– Aceasta ar fi o explicație!

Femeia se uită lung la dânsul.

– Stai pe aproape?

– De ce mă întrebi?

– Cum de ce? Locul unei femei este lângă soțul ei!

Virgil amuțise pentru câteva clipe.

– Stau pe aici, prin zonă! Doar n-o…

Ea îi puse un deget pe buze.

– Ba aș o…

Note