De departe aud târşându-şi bocancii
Conştiinţa de sine:
– Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte
din mine.
Nu-i răspund, dar o simt cum mi
se-mprăştie-n sânge
vicleană
cum îşi împleteşte picioarele după
spatele meu ca o curtezană
sau cum plânge.
– Nici nu ştii, iubitule, de câte ori
am vrut să te ucid!
Nu-i răspund, dar privesc de pe
margini cum mă goleşte de aer
şi cum se-azvârle cu mine în vid…