Parcă a fost ieri
debaraua noastră s-a umplut de tablouri
înrămate
a devenit un mic Louvre
întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile
să le pictăm pe câte-o bucată de pânză
apoi să le expunem ca pe niște tablouri
într-o expoziție a sufletului
una câte una
să ne fie mai ușor de ajuns
în minte amintirile stau ca sardelele
unele peste altele
dacă ai deschis vreodată o cutie de conservă
înțelegi
nu mai vorbesc despre riscuri
(fiindcă nu putem face abstracție de ele)
când le poți pierde
când poți rămâne fără trecut
când nu mai ai de ce să te sprijini
ieri ne-am înscris la prima expediție pe Marte
nici nu vreau să mă gândesc la câte tablouri
cu rame celeste
vom picta în spațiu
tu plutind ca o pasăre liră
înainte și înapoi
eu planând, murind
și renăscând dintre stele
ca o pasăre Phonix
ne este de ajuns că acolo este apă
unde e apă există și viață
n-aș renunța pentru nimic în lume
la expediția aceasta
chiar dacă nu mai e loc
în debaraua noastră cu tablouri înrămate
și va trebui să deschidem fereastra.