“ întorsul acasă nu ni-l poate lua nimeni”
(Florin Călinescu)

aceleași râuri de ie
merg la inima
celor care
așază
dor peste dor
acasă peste acasă
destine împerecheate
cu lanțuri de scripete
în care
rana atârnă
pâine în devenire
în balans
cu țara
deposedată

sfârcuri descuamate
are străinătatea,
laptele ei
îi adoarme pe mulți
cu zâmbet trist
la vedere
cum la vedere
este și glezna
lui Dumnezeu
pansată cu
un ștergar tricolor