Seara literară 18 febr 2016
februarie 26, 2016 în Seri literare de Cristina Ștefan
Seara literară 18 febr 2016
Tudor Călin Zarojanu a spus:
“Apropo de iniţiativa lansată de Cristina Ştefan, Seri literare – să ne cunoaştem scriitorii, ţin să mai spun o dată, şi aici, nu doar în emisiune: avem scriitori excelenţi! Poeţi şi prozatori deopotrivă. Chiar avem! Apar cărţi de foarte bună valoare!”
A fost o seara densă, nici acum nu realizez câte subiecte am avut si la toate ne-a sustinut un grup greu de filologi, prof Petre Isachi, Viorel Savin, prof Victor Mitocaru, prof Cecilia Moldovan. Prima lectură Ramona Etna-Roman
Câteva lecturi ale serii:
comparație
ca într-un vechi scenariu
sleiți de vieți care n-au fost trăite
doar desenate pe ziduri reci
în timp ce iar jucăm rolul sarcastic
a doi regizori fără talent
în arta de a fi supuși discreți.
………………………………………….
A doua lectură, frumoasa liceană și actriță. Ștefania Micu Ştefania, a venit și dl Dumitru Brăneanu. e vizibil și reportofonul de care suntem foarte mândri:))
Am adormit tânără şi m-am trezit bătrână
O văd. Eu mă uit la ea. Ea se uită la mine. Inima îmi spune că o cunoaşte, însă mintea o contrazice. E o simplă fetiţă.
E brunetă, cu părul lung şi des. Are ochii aproape negri şi pot simţi cum privirea-i mă cuprinde. Ea… Era un copil nesigur, deghizat în femeia fatală, în ea se ascundea cel mai trist suflet pe care îl întâlnisem vreodată, era neîncrezătoare, slabă, ezitantă, singură. Nu îi plăceau oamenii cu toate că se învârtea printre ei ca peştele în apă şi nici nu-i lăsa să se apropie de ea, deşi nu am văzut vreun om care să aibă mai multă nevoie de afecţiune. Să ai nevoie de căldură, dar să stai în întunericul propriilor gânduri, să îţi fie foame de iubire, dar să o refuzi când cineva vrea să ţi-o ofere.
În ea zăceau contradicţii una peste alta, îmi lumina sufletul şi privirea cu cel mai frumos zâmbet, ca imediat să o văd căzută în cea mai adâncă depresie, ba se uita la mine şi mă ruga să o iau în braţe, ba mă respingea şi părea că nu are încrede în mine, dar mai trist este că nici măcar nu avea încredere.
Maturitatea ei şi vorbele mă uimeau. Nu îmi venea să cred că am în faţa mea o puştoaică de aproape 16 ani. După lungi minute în care am privit-o insistent, inima a reuşit să îmi convingă mintea că e vorba de mine.
Eram eu. Fata aceea eram eu. Eu mă priveam în oglindă. Nu îmi vine să cred cum au trecut anii peste mine. Am uitat de micile plăceri ale vieţii şi am început să îmi fac griji pentru orice, să am o agendă personală şi să mă preocup pentru imaginea mea, lucruri pe care nu obişnuiam să le fac înainte.
Mi-aş fi dorit să nu fi ajuns o astfel de persoană, însă timpul îşi spune cuvântul. Nici măcar nu mă simt tânără. Am impresia că am aproape 30 de ani. Nici corpul nu mă ascultă. Arată atât de… Atât de matur.
Poate că nu ar fi trebuit să renunţ la acea inocenţă. La părţile acelea frumoase, în care visam să devin avocat şi să ajut lumea. Ştiam că avocaţii câştigă bine, dar eu îmi spuneam că o să îi ajut pe cei în nevoie pe gratis.
Unde au pierit aceste timpuri? Iar, dacă nu au apus, unde sunt ele acum? Simt uneori nevoia de a fi copil din nou. Dar, nu mai am puterea necesară pentru a reveni la acele timpuri frumoase. Nu am puterea? Sau îndemânarea necesară? Nu pot să îmi dau seama, însă un lucru e cert: atunci când am adormit, eram tânără!
Cei care deja le cunoşteau povestea de dragoste, au vrut să îi susţină, şi când toţi se aşteptau la marea nunta, fata, a descoperit Soarele. A plecat, lăsându-se purtată zilnic, înspre locuri şi drumeţii minunate.
***
Jurnalul călător-Vixon, al treilea subiect dezbătut chiar cu iz polemic, cartea eveniment a Carinei Carina Elena Vadavoiu, susținută și de profesor Ramona Mocanu, a iscat comentarii interesante.
- CARINA ELENA VĂDĂVOIU
Cartea de debut a Carinei Elena Vădăvoiu, Jurnalul călător- Vixon, a fost susținută la lansarea cărții sale de prof. Loredana-Elena Ghelasă, prezentând preocuparea Carinei pentru activităţile cultural-artistice, prof. Pompilia Postelnicu, care a subliniat apetenţa pentru mister şi dorinţa de cunoaştere, prof. Ramona Mocanu, care a remarcat sensibilitatea lingvistică şi un acut simţ al limbii, prof. Ana Chiscop, ca redactor de carte, prof. Ionuţ Danţiş, cu mândrie că este diriginte al autoarei, dar și de Roxana Medveţki ( editura Rovimed) şi dl Ioan Prăjişteanu, membru al USR (Filiala Bacău), poet şi director al revistei „Plumb”, cu aprecieri pentru tinerii talentaţi, invitându-i să trimită creaţiile lor spre publicare.
A alege la 16 ani să scrii diaristic, este o pornire venită din arzătorul creativ, din talent și curaj. Așa scrie Carina această amplă poveste a Kirei, o fată de pe planeta Vixon, imaginată la ani lumină de Terra, care găsește Jurnalul Treveller și-i urmează indicațiile de călătorie, într-o seamă de aventuri.
Recuzita Carinei este lăudabilă: mister, imaginație, viziune cinematografică, limbaj inovat, un arsenal de cuvinte specifice în sf dar și un narativ cursiv, captivant, rar generației autoarei. Poate o privire cârcotașă i-ar găsi și naivitate și unele stângăcii, dar să nu uităm că este vorba despre un copil de 16 ani care a scris în pretențiosul stil sf, o narațiune reușită. Mai important de atât, Carina a lăsat finalul deschis altor aventuri pline de provocare și adrenalină, pe alte planete, acest jurnal magic fără timp și fără autori cunoscuți devenind un mesager intergalactic. Minunată gândire adolescentină!
În indicațiile de folosire ale jurnalului pe care cine știe ce alt Ales al Universului îl va găsi, Carina spune simplu, profund, acesta fiind mesajului remarcabilului său demers:
“ – Luați un document gol.
– Uitați-vă în jur.
– Plecați. Alergați. Auziți. Simțiți. Și iubiți.
– Apoi scrieți. Tot.”
La finalul lecturii realizez că adolescenta Carina are o seamă de lecturi bine proporționate pentru vârsta sa, fiind influențată de marile saga ecranizate, Harry Potter, Stăpânul ineleler, Avatar și scrie în acest trend, căci Jurnalul călător al Kirei poate continua la nesfârșit, vizitând lumi diferite, planete și ființe diferite, culturi, care mai de care mai interesante și totuși legate între ele prin trăsătura comună de bine universal. Frumos mesaj, frumoasă structură auctorială pentru o tânără scriitoare.
Pentru toate aceste argumente dar și pentru cele ce vor veni de la alți scriitori băcăuani, o voi prezenta la Seară literară, joi, 18 febr. Succes!
Cristina Ștefan, 16.02.2016
4. O istorie vie a revistei Ateneu, cartea profesorului Victor Mitocaru, ne așteptam să aducă povestiri de ascultat cu mirare, pentru cei mai tineri, cu amintiri și puneri de punct pe i pentru noi, cei mai în vîrstă, pentru că este o carte atipică, are și critică literară și istorie și roman, și jurnal, și teorie literară, dacă vreți, istoria revistei Ateneu fiind istorie culturală a Bacăului
Victor Mitocaru- o istorie vie a revistei ATENEU
Editura Ateneul Scriitorilor, 2015
Istoria revistei Ateneu, de la înființare,1925, apoi din 1964, onouă serie sub oblăduirea scriitorului Radu Cârneci și până în prezent,este,în fapt, istoria culturală,nu numai literară, a Bacăului în aceste decenii. Cartea e una document fiind reperat realist așa cum i-ar sta bine oricărui documentar istoric. Am parcurs-o detașat,nu am fost implicată literar în acea perioadă dar totuși am accesat emotiv unele relatări cu nume grele,care și azi imi fac inima cât un purice, nume din conducerea PCR, nomenclaturiști de care depindeau destinele literare, operele literare, jurnalismul acelor ani, ba chiar teoria literară aplicată propangandistic. Ce face ușoară lectura ține de talentul de povestitor al domnului profesor Victor Mitocaru și de modul în care a narat grozăvenii ale sistemului, cu umor, cu fină ironie, plusând cu limbajul de lemn din procesele verbale ale comitetelor și comisiilor, cu atitudinile inconfundabile ale șefilor la ședințele de partid în care se hotărau politicile literare. Cum se poate crea un întreg narativ din atâția ani de editare a Ateneului (una din revistele care au rezistat vicisitudinilor sistemului ), din atâtea personalități literare, unele prezente și azi în topul scriitorilor noștri, altele șterse definitiv din opis, putem afla doar parcurgând cele 430 de pagini ca o întoarcere în timp.
Nu știu dacă s-a mai scris istoria vreunei reviste românești detaliată până la amănuntul discuțiilor despre articolele publicate, până la elementele biografice ale autorilor și redactorilor de-a lungul vremii, cert este ca volumul domnului profesor Mitocaru are cel puțin noutatea adevărului istoric, are echilibrul unor evaluări scriitoricești revăzute după 25 de ani de capitalism și mai are ceva remarcabil: punerea sub far a mândriei jurnalistului ca profesionist, dincolo de înregimentări politice. Vom afla de la participanții la Seara literară și alte opinii.
CȘ
O nouă Seară literară
Ieri a avut loc a patra Seară literară din seria celor desfăşurate săptămânal, la iniţiativa Cristinei Ştefan, la cafeneaua Atelier. O seară foarte reuşită, ca toate celelalte de altfel, în special datorită ingredientelor de cea mai bune calitate adăugate în compoziţia ei. Am avut în această seară poezie, poeme în proză, literatură SF şi, nu în ultimul rând, o istorie culturală a oraşului nostru.
Startul întâlnirii a fost dat de Ramona Roman, care ne-a citit câteva dintre creaţiile ei. Participanţii s-au lansat imediat în dezbaterea textelor şi în interpretarea acestora, una din teme fiind importanţa trăirii persoanale şi a transpunerii unor situaţii reale, de viaţă, în poezie.
Referitor la ultima poezie citită, cea mai apreciată de toţi cei de faţă, domnul profesor Petre Isachi a spus: “Mi-a plăcut căderea asta, reuşită, într-o anume muzicalitate, acesta fiind un semn că Ramona interiorizează ceea ce scrie, că are talent”. Recomandarea făcută în final fiind “să fie mai curajoasă în abordarea temelor, în relaţie cu prezentul, în relaţie cu ea, pentru că altfel riscă să rămână la impresionism poetic”.
comparaţie
ca într-un vechi scenariu
sleiţi de vieţi care n-au fost trăite
doar desenate pe ziduri reci
în timp ce iar jucăm rolul sarcastic
a doi regizori fără talent
în arta de a fi supuşi discreţi
Domnul profesor Savin a menţionat că “dacă ai citit o pagină dinr-un text, indiferent dacă e proză, vers, indiferent de stilul în care e scrisă, dacă după ce ai citit-o ai simtit durere, asta e poezie”. “Poezia trebuie să şocheze” a replicat domnul profesor Isachi. “În explozia informaţională, lirică de astăzi trebuie sa faceţi în aşa fel incât să-l cuceriţi pe celalalt”.
S-a continuat cu prezentarea unei foarte tinere scriitoare dar şi actriţe, Micu Ştefania. O fată frumoasă, de doar 16 ani care ne-a impresionat cu profunzimea textelor ei în special cu primul dintre ele: Am adormit tânără şi m-am trezit bătrână. “La vârsta asta se scrie foarte uşor. Se scrie formidabil. Câteodata eu sunt speriat cât de talentaţi sunt unii tineri”. Pentru a scrie proză scurtă, d-l profesor Savin îi recomandă Ştefaniei să-l citească pe Nicolae Velea, Poarta, o proză senzaţională din care poţi învăţa cum se construieşte un text, cum se provoacă emoţia. Mioara Băluţă a asemănat scrierea Ştefaniei cu cea a lui Horia Aramă din Nu în faţa oglinzii.
Săptămâna trecută a venit la Seara literară, aşa cum a simţit ea, fără vreo invitaţie anume, Carina Elena Văduvoiu, o altă tânără de 16 ani, care iată că astăzi ne-a vorbit despre cartea ei, un roman SF, Jurnalul călător – Vixon. D-na profesor Mocanu, cea care i-a fost alături în debutul ei literar, a ţinut să fie prezentă pentru a o susţine pe Carina.
D-na Ştefan Cristina ne-a făcut o scurtă prezentare a romanului, spunând că “recuzita Carinei este lăudabilă: mister, imaginaţie, viziune cinematografică, limbaj inovat, un arsenal de cuvinte specifice în SF dar şi un narativ cursiv, captivant, rar generaţiei autoarei”, concluzia tuturor fiind “Carina are condei”
Ultimul moment al serii, special lăsat la urmă pentru a întregi o seară minunată, a fost prezentarea cărţii domnului profesor Victor Mitocaru, O istorie vie a revistei Ateneu, carte pe care orice băcăoan, şi nu numai, ar trebui să o citească, aceasta fiind de fapt istoria culturală, nu doar literară a Bacăului, din anul de început 1925, apoi din perioada 1964 până în 2014. Cartea este o enciclopedie, dar în acelaşi timp este şi un roman, talentul liric al autorului fiind remarcabil.
Domnul Mitocaru ne-a povestit apoi câteva fragmente amuzante din culisele editării şi tipăririi revistei Ateneu din perioada dinainte de 1989.
În final, “pentru redescoperirea lucrurilor simple”, am fost invitaţi de Oana Gheorghe la o expoziţie foto-haiku care va avea loc pe 24 februarie 2016, ora 12, la Universitatea George Bacovia, iar joia viitoare, la noi la Atelier vom asculta haiku şi ne vom bucura împreună cu Constantin Iliescu şi Oana Gheorghe pe strofe pline de sensibilitate.
Oare cum erau serile de joi înainte de Atelier? AI.
Comentarii recente