Abisuri de Aurel Conțu

martie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu

să te uiți contrariat la propria-ți mână
și să nu vezi nimic asemănător cu o mână
să umbli dezorientat pe străzi fără să știi ce cauți
să faci dragoste fără să simți dragoste
să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă
să-ți revină în minte amintirile cele mai negre
într-o ordine aproximativă
fără nicio logică
eliptic
parcă aș coexista simultan
în două lumi diferite
undeva într-o fisură a timpului
privind prin gaura neagră a puștii
glonțul
așteptând degetul să apese pe trăgaci
bang-bang
dar degetul nu se mișcă nici de-al dracului
fir-ar al naibii de deget
ochiurile din tigaie sfârâie agasant pe aragazul electric
bulbucându-se
devind albe precum corneele ochilor tăi
atunci când simți clocotind înăuntru-ți fiorul acela voluptos
sau când râzi din toată inima
ca un copil care deschide abdomenul scuturat de convulsii al broaștei
la ora de anatomie
totu-i aiurea
nu mai știu de când n-am mai citit o carte de poezie
de când sunt și dacă mai sunt
I don’t give a fuck!

Note