poem dăruit poeziei

martie 21, 2018 în Poezie de carmenis

5/5 (1)

ca un măr
îngreunat de mirare
înmugurește în tihnă
poezia
într-un decor
fără margini

seva împerecheată
cu lutul fecund
devine dor
imposibil de
îndepărtat
un fel de
sentință în alb
care așteaptă
mâna promisă
mâna care
să se rotească
deasupra viselor
stârnind acea plutire
în care
nu mai știi
unde să te oprești

Note