Viorel Gongu – Cătușe de iarbă

Admin de ani de zile în Cenaclul Lira21, Viorel Gongu a devenit, în timp, specialistul nostru în prozodia versului clasic… de multe ori când s-au discutat texte în stil clasic, noi i-am cerut sfatul și îndrumarea, nu numai pentru că schemele fixe, glosse, rondeluri, sonete  presupun știința teoriei literare, ci și pentru că Viorel Gongu are un specific al versului său: actualizarea stilului clasic, modernizarea limbajului, respectând, totodată, muzicalitatea, ritmul, măsura.

Viorel Gongu aduce prospețime, actualizează, contemporaneizează minunatul stil clasic în lirică. După propria biografie, Viorel Gongu s-a născut la o2.o8.5o. A urmat liceul Aurel Vlaicu din București, Școala de Ofiteri Activi Nicolae Bălcescu din Sibiu, ofițer activ (1973-1980), economist de fermă la I.A.S. Prundu, contabil la Liceul Metaloglobus, ofiter activ(1985-1995), șef administrativ la Turbomecanica, șomer, șef de cârciumă la Șarpele Roșu, vânzător articole sportive, consilier vânzări articole de pescuit, vânzător de vinuri, pensionar, agent de securitate. A publicat volumele: ,,Bilete de loterie”, romanul ,,Ultimul trandafir”, poezie în vers clasic, ,,Noaptea lutierilor”. Profesorul universitar dr. Valeriu Filimon, în anul 1989, scria: ,,Poetului și prozatorului poet… Viorel Gongu, sunteți posesorul unui condei format, marcat de iscusință și virtuozitate. Formele fixe s-au dovedit o bună școală. Treceți cu virtuozitate de la tonul parodic la tonul grav al reflecției. La fel de suplu vă dovediți și în proză. Realul, fabulosul și miraculosul se îmbină cu multă finețe reușind să compuneți universul copilăriei aflate sub semnul mirării inocente. Textele nu conțin nici o inadvertență. Narațiunea este condusă cu rafinament. Aceeași remarcă și în privința poeziilor. Se pare că poezia a fost școala bună a prozei pe care o scrieți. Vă felicit.”

Glossele lui Viorel Gongu, cu un subtitlu: ,,Solomonar sortit să caut ape” – 42 la număr în acest volum, se remarcă printr-o muzicalitate fără cusur, în genere elegiace, dar autoironia, aluzia, sarcasmul subtil sunt calități care le expun modern. Titlurile, inspirate din marile teme poetice, surprind prin diversitate și includ meditații de înțelepciune existențială: Poem final – glossa ultimului poem, Două cârje – glossa alternanței, Sfera – glossa, Drum spre păcat – glossa evadării, Inorogii – glossa inorogilor.

Filozofiile lumii sunt decelate prin expresii proprii, prin sofisme personale, versurile fiind reluate, atent disecate într-o dublă exercitate reușită, cea prozodică și cea a impresionării lirice:

,,O stea a fericirii nu există/ Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum,/ Sunt vagabond pe-al fericirii drum,/ Sunt muritor de rând, epavă tristă!” (Tristețe – glossa tatălui meu).

Cea mai importantă glossă a literaturii noastre, considerată și unică, a fost cea a lui Mihai Eminescu, scrisă acum 135 de ani, bazată, după unii autori, pe sinteza între filosofia lui Hegel și cea a lui Schopenhauer. S-au găsit rari continuatori între scriitorii români, pe Nicolae Iorga (Glosse), Nimerencu, Petrea, Eftimiu și Cărtărescu în Levantul… Iată că Viorel Gongu practică acest gen uitat, cu rutina versificatorului cunoscător al principiilor dar și a constrângerilor acestei forme fixe și, mai mult, îi păstrează caracterul gnomic. Reflecția, aforismul, sfatul sunt glisate pe metafore reușite, în jocuri de cuvinte care glosează versurile primei strofe.

,,Cuvinte fetide, imunde, stimfalos născut din cuvinte/ Se ard la intrarea în minte/ Şi-n mine se rup în secunde / Sub măşti răul lumii se-ascunde/ Îl văd şi îl tac înţelepte/ Tăceri ce transformă în trepte/ Clepsidre lichide şi-n unde.” (Clepsidra – glossa clepsidrei)

În partea a doua volumului, lecturăm poezie niponă sub mai multe formulări: haiku, tanka, renga, senryu, kyoka, haibun etc., sub titlul ,,Ierburi vrăjite”. Inspirate din natură, din cotidian, fie că e urban, fie că are contemplări rurale, micile poeme poartă caracteristica niponă a meditației, a imaginii dătătoare de reflecții, esențe de gândire și de viziune:

,,bătrân cu / soare călduţ pe bancă/ o fată trece/ baba priveşte/ scrisoarea medicală.” (kyoka)

Pline de farmec sunt poemele vizuale inspirate din viața etniei autorului, bonome, romantice, cu acea vrajă specifică șatrelor, istoriei lor milenare: ,,copiii desculţi/ printre adulţi/ stau la foc/ ninsoarea cade/ bătrâna cu părul alb/ întinde cărţi de tarot.” (kyoka)

,,flori împletite/ în părul negru şi lung/ gâtul tânăr cu salbă/ ţiganul tânăr pe cal/ priveşte luna din apă.” (renga)

Volumul ,,Cătușe de iarbă” este o colecție de poezii bine orchestrate, plăcute la lectură, performante prozodic și cu mesaj liric profund, în care imaginea, muzica, înțelepciunea, laolaltă, fac casă bună. Drum bun, cărții ,,Cătușe de iarbă”, spre bucuria cititorilor!

Cristina Ștefan