Rilke- nemurirea

Cartea “Rainer Maria Rilke – Epifanii dintr-o biografie interioară“ a profesorului Gheorghe Iorga ne vorbește despre un poet unic și complex, o personalitate a literaturii universale din secolul XX, cu detalii biografice și publicistice. Volumul este situat chiar de autorul său la categoria eseu și nu studiu critic, demersul fiind unul “de a-l cunoaște pe Rilke în viața sa lăuntrică foarte sofisticată – un labirind sufletesc greu de desenat“…Și e adevărat! Oricare din eseurile citite fac parte dintr-un caleidoscop prin care vezi divers și diferit gândurile rilkeene, trăirile, cine și ce i-au adus inspirația lirică, îi vezi oamenii marcanți vieții, călătoriile, inadaptările, corespondența…toate compunând un portret de scriitor-om și nu urcat pe soclul unei statui. Statuia pietrifică umanul din acei semizei ai artei, îi îndepărtează de noi, cei care le suntem viitor, îi etichetează depersonalizat, ori Gheorghe Iorga, prin demersul său, îl aduce pe Rilke aici, în prezent, la o cană de toamnă…Este o carte caldă, o carte vie și oare nu aceasta este menirea unui filolog studios: să anuleze un crush temporal pentru un poet unic, să-i asigure eternitatea devenită un clișeu oarecare? De fapt, veșnicia este o permanență auctorială în viețile noastre și ale celor din viitor. Rilke-Omul, Rilke- existentul și existențialistul, Rilke- spiritualul rămâne, astfel, într-un prezent îndelungat cu noi.
Dacă e să gândim didactic, Gheorghe Iorga exemplifică perfect prin cartea sa cum trebuie să fie memorați marii scriitori, marii artiști…într-un timp nesecvențial, nedatat, în prezentul atemporal, de atunci, de acum, de peste 100 de ani. Pentru poeții mari, timpul nu există, dar tot noi oamenii putem induce permanența celor aleși. O realizare literară exemplară pentru scriitorul și traducătorul Gheorghe Iorga, o lecție pe care cititorii nu o învață după metodele clasice ale școlii ci o degustă și o asimilează prin plăcerea lecturii. Q. E. D.
Cristina Ștefan, oct, 2018