GRIGORE CODRESCU – un critic incomod?
noiembrie 7, 2019 în Revista de Cristina Ștefan
GRIGORE CODRESCU – un critic incomod?
Apariție editorială La Rovimed Plublishers – GRIGORE CODRESCU – SERGHEI ESENIN – Din tenebrele morții, spre glorie universală.
Cartea este o exegeză a poetului rus, documentată amplu, cu biografie, autobiografie, critica operei, cu subtitlul de Micromonografie critică. Într-o prezentare grafică de excepție, realizată în casa editorială a d-lui Viorel medvețki, volumul se adaugă studiilor critice băcăuane de anvergură… Poate o găsiți să vă înnobileze biblioteca. Felicitări!
Cartea a fost prezentată la Toamna bacoviană, 2019.
A intra în lumea criticii literare scrise de Grigore Codrescu este ca și cum te-ai afla într-o școală de literatură oferită gratis, pe tavă, numai cât să vrei să înveți. Ești ca la cinema, intri în sală, te așezi frumos în fotoliu, citești pe ecran vieți, biografii, poezie și proză, explicate toate într-atât de semnificativ că pleci cu biblioteca minții doldora de știință. Și nu se întâmplă toate astea sub metodă didactică. Nu. Se întâmplă cumva voluptuos minții, ca o luciditate regăsită după ceață, ca o pricepere după un efort chinuitor, ca un lapsus revenit brusc în memorie. Spui: a! acum am înțeles!
Fie că profesorul Grigore Codrescu ne vorbește despre Baudelaire, fie că reînrămează pe Alecsandri sau descoperă debuturile lirice ale Lirei 21, literatura sa la literatură este fabuloasă, domnia-sa fiind ea însăși un personaj coborât din arta de a fi expresiv. Prin umor. Prin inteligență ludică. Are un fel autentic de a captiva și mintea și privirea spectatorului literar.
Acum ne-a surprins cu recenta publicare a monografiei scriitorului rus Serghei Esenin, adoratul, cel convins de ideologia bolșevică. Până unde a fost convins? Până în ce tenebre ale minții geniului blond, ne lămurim citind cele zece capitorle ale studiului critic.
Cuprinzătoare vieții poetului, de la anii copilăriei și cei ai școlarizării, la începuturile literare și scriitorii care l-au influențat, de la iubirile vieții sale, și nu au fost puține, la visurile de poet, proiecte și cum a fost văzut de contemporanii săi sau de criticii români. O integrală de viață!
Concluziv, în capitolul Portretul poetului Esenin la începutul acestui mileniu; între Poetică și Ideologie; capodopere; posteritatea poetului, Grigore Codrescu dă proba forței sale de sinteză și analiză, în a înțelege și releva portretul psihic, nu numai poetic al unui geniu:
„Atunci, poetul din Reazan (când a venit Marea Revoluție rusă) se refugia, desigur temporar, acasă în sat, departe în Caucaz, în iubirea unor femei care-l înțelegeau sau, în ultimă instanță, în Poezie. Numai că Ideologia, celălalt forum al vieții, stătea la pândă….Esenin n-a mai găsit altă cale decât neantul Omului negru…“
Cum este văzută această flacără a poeziei ruse, țâșnită din cele mai furtunoase vremi și schimbări radicale ale lumii? „Cumplite vremuri a creat regimul stalinist… sub atotputernicia criminală a fostului seminarist Iosif Vissarionovici care, cum știm bine, s-a întins și peste noi după 1944. “
Dar Esenin rămâne un „Ruralist și transcendental, modern și tradiționalist, cu amară luciditate dar și cu haotice decizii existențiale…poet de geniu, a putut fi așezat de istoricii literari alături de Baudelaire și Rimbaud, de Fr. Villon și de Labiș, de Osip Mandelștam și de Lermontov. … Victoria lui indiscutabilă stă în aceea că a traversat lumile peste guverne, teorii ideologice și granițe, valorile poetice cultivate de el necunoscând limite umane spațiale.“
Acestea fiind zise, ar fi de aplicat și la mari literați români care trec, cu valoarea operelor lor, dincolo de sisteme, de acțiuni istorice vindicative, de calificative date de neaveniți în arta cuvântului… Și închei cu unele din cele mai frumoase versuri scrise vreodată:
Ah, voi sănii, sănii! Şi voi cai, voi cai! – Serghei Esenin – traducere George Lesnea
Ah, voi sănii, sănii! Şi voi cai, voi cai!
Numai dracul v-a scornit, mişelul!
Peste stepă-n goană cu alai,
Rîde pîn’ la lacrimi clopoţelul.
Pretutindeni, prin pustiuri reci
Lună nu-i, nici glas de cîini, nici ceaţă.
Încă n-am îmbătrînit pe veci,
Hai, dă-ţi suflet, viaţa mea-ndrăzneaţă.
La frumoasa vârstă de 81 de ani, vă dorim, stimate profesor Grigore Codrescu, La mulți ani cu sănătate și scris mult și bun!
Cristina Ștefan, pentru 22 nov, 2019
Comentarii recente