În Lira21, Any a fost nu numai un activ administrator fondator, ea a fost stabilitatea noastră, continuitatea noastră, spiritul acela bun în care ai încredere că toate se vor rezolva, prietenul loial care nu te lasă la greu…A plecat ultima din cenaclu; la un moment dat, când toți părăsiseră site-ul, eu și ea rămăsesem de jurnă, vorbeam la telefon triste, dar și contrariate că am fost părăsite pentru facebook…și am venit și noi pe facebook. Any a continuat să-și posteze pamfletele, poeziile, eseurile, toate mici bijuterii, toate vivace în spiritual ei liber, descătușat de orice compromis, împotriva oricăror norme, contra vetusteței, toate oglizi ale unei inteligențe ieșite din comun. Și spun: în virtual sunt prietenii curate, pentru că ne leagă confesiunea, comunicarea sufletească, nu este necesar să ne cunoaștem face to face, pentru că este mult mai profundă

cunoașterea scrisă între oameni și mai ales între poeți. Nu o știm pe Any decât din fotografie, din dialogurile telefonice, din comentariile reciproce, dar ce completă cunoaștere… Pentru că am aflat o femeie cu o personalitate puternică, mi-am imaginat-o un soi de amazoană, fără teamă de nimic, cu o siguranță în glas care-ți dădea forță la rândul tău, ea spunea totul de-a dreptul, era un observator aspru la toate tarele omenești și politice, dar mai ales nu ierta prostia, mediocritatea, orgoliile nefondate… Cu ea, am fost sigură că în Lira21 facem calitatea scrisului. Ca om, a fost discretă, nu știam multe despre viața ei familială sau sufletească…Ce am aflat a venit tot din scris: „au fost perioade în viaţa mea când emoţia mă gâtuia efectiv/

eram doar un receptac de emoţii uitând cu desăvârşire de mine“, „scriu într-o disperare matură/ cuvântul disperare dă bine pe sticlă/ mai bag o bârfă politică în sicriu/și încalț câteva iubiri reciclate/ cu priză la public/“. Cât despre prietenia virtuală pe care o aplica real, Any spunea: „dacă înainte aveai un prieten doi din orașul tău, în era fb găsești mereu ceva în comun cu celălalt; am fost foarte norocoasă să întâlnesc prieteni de suflet în virtual pe care îi prețuiesc îi apreciez și sunt mândră de prietenia lor.“

Ce suflet mare și curat, Any…! Azi, 10 decembrie, marți, am aflat pe întortocheate căi virtuale că Any ne-a părăsit. Șoc, neîncredere, uimire…O știam aici de parcă urma să mai trăim împreună un veac…Dar așa cum a fost în viață, așa i-a fost și moartea, discretă, neștiută, nu s-a văitat niciodată, nu i-am știut necazurile…Tot azi am aflat că murise de pe 8 decembrie, la Sighișoara, orașul ei drag iar azi a și fost înmormântată…E o zi foarte tristă, atât de tristă încât mi-a dispărut impulsul de a scrie pe rețea…și este prima dată când realizez un lucru grav: timpul din Lira21 a fost pentru mine timpul literaturii adevărate, bune, de top, a fost ceea ce am înțeles eu prin a scrie literar…Niciodată de atunci nu am trăit sentimentul că numai așa evoluăm de la maculatură plângăcioasă la adevărata poezie, de la banalități demne de adolescente mironosițe, la versul limpede cu mesaj, de la incolor la lumini spectrale, de la platitudine la verticalitate și zbor, de la commercial la idee. Numai în Lira21 s-a întâmplat și nu a fost doar putința mea de a imprima acest scop, ci voința și alăturarea oamenilor de caracter și capabilitate intelectuală pe care i-am avut prieteni…printre care Any Tudoran, cea mai activă scriitoare în Lira21. Nu voi vorbi despre ea la trecut mult timp de acum înainte. Doare cumplit, dar știu că ea ar fi scris un pamflet inteligent, sarcastic, usturător și morții…Voi face cartea pe care și-a dorit-o Any, fără nicio selecție, fără nicio intervenție, cu tot ce a scris în ultimul ei an de viață pământeană…să rămână cu noi!

Cristina Ştefan, 10 decembrie 2019

POEZII DIN Cenaclul Lira21

motto

vine o zi când plecăm

fluturii ne ridică ușor puf de păpădie

sufletul atârnă într-o mână

cu alta ne facem loc printre stele

nu vom ști dacă am lăsat regrete în urmă

sau doar o dâră firavă de iubire

de la pământ pân’ la lună – Any Tudoran