1. i-am spus luminii lumină

și a luminat

pomului i-am spus

pom

și a rodit

i-am spus omului

om

iar el s-a înstrăinat de numele său

și a murit

2. pe buzele tale

m-aș naște dintr-o suflare

cuvânt zămislit

la ceas de rugăciune

și intimă închinare

când tăcerea se lasă grea

și doare la fel de tare

ca timpul trecut în care

nu ne-am iubit

3. în carnea femeilor prin care am trecut

am lăsat mereu un foc aprins

pentru iernile care vor veni

când dorul greu le-o viscoli

prin sufletele reci

să nu le fie frig

de mine

4. odată ca niciodată

am tras din tine

ca din țigara de după

apoi învăluită în fumul

albastru și gros

ai dispărut fără urmă

în fantezia altui bărbat

excitat la prima rostire

a numelui tău dintâi.

5. înfometat de iubire

îmi iau porția zilnică de sex

la împinge tava

de la cantina săracilor

apoi mă culc în patul meu

cu baldachin royal

și mă trezesc visându-mă

iubit pe săturate

6. când visul meu

va căpăta cumva

gustul și mirosul tău

atunci realitatea

va deveni un loc rău

unde ajung oamenii

care n-au fost cuminți

în visele lor

7. să ne spălam

pe mâini cu plânsul

iar de-o pieri vreunul

dintre noi

păstrați-vă pe chip

mască surâsul

căci nu e plâns nici întristare

în lumea de apoi

8. aprinde-ți o țigară

arzi odată cu ea

căci ce e viața omului

un fuior de fum

și scrumul rămas

în scrumieră

praful de pe ultimul drum

9. totul se prăbușea în jurul meu

numai eu rămăsesem în picioare

și piatra pe care înfricoșat am îngenuncheat

era cuvântul lui dumnezeu

care îmi spunea să nu mă tem

(revelații)

10. îngăduie-mi-te ochilor

și ochii mei vor vedea

gura mea va căpăta grai

și buzele mele te vor rosti

până când toate acestea

se vor face după cum cuvânt

precum în cer asa și pe pământ