Cristina Ştefan: Însemnări (ne)critice, Jurnal de lectură (Editura Art Book, Bacău, 2013) – Florentin POPESCU,  ÎN REVISTA „ARENA LITERARĂ” IAN-MART, 2020

aprilie 13, 2020 în Revista de Cristina Ștefan

Mulțumesc mult scriitorului Florentin Popescu pentru recenzia la Însemnările mele necritice, volumul III, ArtBook, 2019, o surpriză colosală pentru că mă și gândeam că articolele mele despre literatura contemporană nu au ecou nici măcar la cei despre care scriu…Iată că mi se demonstrează contrariul, ba mai mult decât speram, un critic bucureștean a citit ce scrie un alt scriitor despre autorii moldoveni de astăzi…Mi-este mare recunoștința…Să fim sănătoși! Să continuați truda, dragi colegi de la Arena Literară, în sănătate și satisfacții literare, pe măsura muncii dumneavoatră în patria noastră culturală! Sărbători Pascale în Lumină Sfântă!

 

Cristina Ştefan: Însemnări (ne)critice, Jurnal de lectură (Editura Art Book, Bacău, 2013) – Florentin POPESCU,  ÎN REVISTA „ARENA LITERARĂ” IAN-MART, 2020

Nu doar din simplă curiozitate, ci şi din plăcere, când parcurg însemnările de lectură ale unui scriitor ce nu-şi arogă pretenţii de critic literar (practicând acest gen ca pe un violon d’Engres) se întâmplă uneori să mi se rezerve bucurii nebănuite. Şi asta pentru că nicăieri altunde nu întâlneşti, ca acolo, atâta sinceritate şi bună credinţă.

D-na Cristina Ştefan, poetă şi prozatoare binecunoscută şi apreciată mai ales în Bacău, unde trăieşte, scrie şi se implică serios în viaţa şi activitatea Filialei locale a Uniunii Scriitorilor, face parte din categoria creatorilor care empatizează cu colegii, citindu-le scrierile şi bucurându-se, alături de ei, de fiecare apariţie editorială – văzută un succes, ca o victorie a autorului cu pricina. Şi aş adăuga, în nu puţine cazuri, o nouă carte reprezintă, totodată şi o victorie asupra inculturii şi ignoranţei, ca să nu spun asupra neoanalfabetismului cultivat de către unele posturi comerciale de televiziune. Ceea ce face cu bună intenţie, cu înţelegere şi empatie d-na Eliza Roha la Bucureşti, atunci când comentează o carte, întreprinde d-na Cristina Ştefan la Bacău şi atâta vreme cât d-lor şi alţi ousideri ai criticii vor recenza creaţiile colegilor lor, aceştia se vor simţi în mai mare siguranţă, poate chiar mai mare decât le-ar da-o nu ştiu care nume acreditat drept cronicar literar. „Lecturile mele în acest al treilea volum de Însemnări (ne)critice – ne spune d-na de la Bacău – nu-şi propun performanţe critice ci degustări din marea şi diversa literatură de azi. Poeţi cunoscuţi, mai puţin cunoscuţi, prozatori, tineri debutanţi şi câteva lecturi din literatura universală vă vor convinge, poate, că unele cărţi au menirea să ne şlefuiască personalitatea, mintea şi simţirea…”.

Trebuie să recunoaştem că are dreptate de vreme ce în cuprinsul a două sute de pagini d-sa se opreşte asupra nu mai puţin de şaizeci şi şapte de autori şi a tot atâtea volume – de unde, aproape că se înţelege de la sine că autoarea nu se lansează în analize detaliate şi de mari dimensiuni, în exegeze ori studii eseistice de mai mare amploare, ci îşi respectă promisiunea din titlul volumului. Aşa stând lucrurile, paleta numelor este un variată, cuprinzând, fără discriminări, atât poeţi şi prozatori foarte cunoscuţi (Grigore Codrescu, Ovidiu Genaru, Svetlana Paleologu Matta, Calistrat Costin, Varujan Vosganian, Dan Perşa ş.a.) cât şi scriitori debutanţi ori aflaţi la a doua sau a treia lor carte, cu toţii, mai puţin sau chiar deloc frecventaţi de către cei care (129 arena literară – Anul V, nr. 16 / ianuarie-martie 2020) comentează fenomenul literar actual în paginile publicaţiilor culturale. Cu precădere, semnătara prezentului volum se opreşte asupra unor autori din zona istorică a Moldovei, cărora le-a acordat prioritate în lecturile d-sale.

Scriam ceva mai sus că una din notele distinctive ale celor care empatizează cu cei cărora le comentează creaţiile este sinceritatea, vizibilă şi la d-na Cristina Ştefan aproape în tot locul. Uneori porneşte, să zicem, de la momentul lansării volumului pe care-l comentează, moment la care i-a fost dat să participe şi să-şi confrunte opiniile personale cu cele ale vorbitorilor de acolo (cazul Adrianei Ambrosie, care a publicat mai multe volume de călătorie). Alteori (cazul medicului-poet Ileana Popescu Bâldea, dar şi al altora) împătimita cititoare ia primul contact cu cel/cea despre care scrie pe reţeaua de socializare în cercul unor prieteni literaţi, sau îşi începe însemnările printr-un citat (jurnalul Rodicăi Dascălu), pentru ca mai apoi să-şi formuleze o părere şi să tragă o concluzie. De pildă: „Minunat acest dar al Rodicăi Dascălu. Este o carte a Iubirii învăţate prin iertare. O carte care vindecă!” D-na Cristina Ştefan, omniprezentă în mai toate locurile băcăuane în care se petrece un eveniment literar, scrie cu o mare înţelegere despre toţi, inclusiv despre cei care frecventează Cenaclul „Lira 21”, pe care îi urmăreşte, cu o grijă aş zice maternă, de la primele lor poezii până la debutul editorial şi chiar mai departe, căutând să releve ceea ce aceia au original şi valoros, promiţând să-şi împlinească un destin literar aparte. Fireşte, chiar dacă numele lor nu spun mai nimic astăzi, nu este exclus ca în viitor ele să devină de notorietate. Fără complexe, cu o admiraţie care se răsfrânge şi dincolo de text, d-na Cristina Ştefan scrie şi despre „Poetul emblematic” al Bacăului: Ovidiu Genaru. Reţine o spusă a octogenarului (cel care, citim aci „Este şi un model de urmat ca filozofie a sensului vieţii”): „80 de ani. Necazurile te îndârjesc, Bucuriile sunt întotdeauna prea scurte. Cartea pe care o scrii, şi ea te rescrie pe tine. Mereu pieri şi te adaugi. Lumina dimineţii e ca o înviere. În fiecare nouă zi eşti copil, dar îţi repeţi şi neputinţele. Speranţa? Speranţa e drogul speciei care face să ne bată inima. Substanţa aceea miraculoasă pe care ţi-o prepari singur. Şi mâine e o zi…”. Cred că nu judec greşit şi nu mă abat prea mult din drumul adevărului dacă voi spune că toate acestea i se potrivesc pe deplin şi d-nei Cristina Ştefan, deşi d-sa mai are încă mult până să ajungă octogenară, dar care, prin acest volum ne-a prilejuit una din acele indicibile bucurii ale lecturii.

 

FLORENTIN POPESCU, martie 2020

Note