Duminica Floriilor – Alia Camelia Ciobotaru

aprilie 14, 2020 în Revista de Cristina Ștefan

Duminica Floriilor
Soare, lumină, pace, triluri de păsări (parcă prefigurând cântările Sfintei Liturghii), ramuri înflorite care se înalță a rugă spre cer!…
Credincioșii străbat aleea încărcată de flori și intră, căutându-și fiecare locul, în mica biserică devenită neîncăpătoare.
În fiecare an tot mai mulți dintre ei aleg să se adune în jurul Sfântului Potir în Duminica Floriilor (Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim) și, primind Trupul și Sângele Mântuitorului, să se unească, în chip tainic, în trupul viu al Bisericii Sale.
Primesc Sfânta Împărtășanie ca medicament pentru suflet și trup deopotrivă, pentru a putea trece, încă o dată, prin suferința zilelor din Săptămâna Patimilor.
Sunt cei care înțeleg!…
Cei care vor îngenunchea alături de Mântuitor în Grădina Ghetsimani, când, întristat de moarte, va rosti rugăciunea: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta!” (înălțând astfel împreună, cu lacrimi de sânge, cea mai îndurerată rugăciune, care s-a rostit vreodată sub cer); care vor simți sfâșierea sufletului Său, de Dumnezeu-Om, când va fi vândut de Iuda, ucenicul preaiubit (înțelegându-I pe deplin suferința pentru că fiecare a primit la rândul său, măcar o dată în viață, ”sărutul” trădării…); care își vor pleca genunchii la piciorul Crucii răstignirii, plângându-i, alături de Maica Preasfântă, pe cei care și de această dată Îl vor răstigni ”pentru că nu știu ce fac”; dar și cei care vor spera să-L audă spunând: ” Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai” – primind astfel speranța Mântuirii – și care vor cânta (cu lacrimi de bucurie, de această dată), din toată ființa lor ”Hristos a Înviat!”, în Noaptea Înălțătoare a Sfintei Învieri.
După primirea Sfintei Împărtășanii și a binecuvântării părintelui, stau în așteptarea acestuia care, după rânduială, va consuma tot ce a rămas în Sfântul Potir.
Potirul în care, de peste 2000 de ani, se scufundă, repetitiv, aceeași linguriță, pentru că în acel Potir, din marea Sa dragoste pentru oameni, la fiecare Sfântă Liturghie, își așază tainic Trupul, Domnul nostru Iisus Hristos.
Cum am putea gândi oare că scufundată în Perfecțiunea Atotcreatoare ar putea fi aducătoare de boli?!…
Dar vorbim aici, după cum am specificat, despre cei care înțeleg. Care știu că doar adevărata credința poate depăși barierele rațiunii. ( Este doar un gând căruia i-am dat curs fără dorința de a polemiza. Departe de mine aceasta. Este convingerea izvorâtă din trăirea conștientă a peste 40 de ani de ortodoxie.)
Credincioșii îl așteaptă pe părinte pentru agapa care, de aproape 20 de ani, are loc în biserica noastră. Sunt acele momente în care cei care stau umăr lângă umăr și cântă împreună în biserică, se cunosc mai bine, își povestesc bunele sau mai puțin bunele vieții lor, se leagă prietenii noi, se întăresc cele vechi… Sărbătoriții zilei, mai mulți la număr, sunt felicitați, îmbrățișați, sărutați… Se face schimb de cadouri și de flori, iar bucuria momentului devine molipsitoare…

Soare, lumină, pace, triluri de păsări (parcă prefigurând cântările Sfintei Liturghii), ramuri înflorite care se înalță a rugă spre cer!…

Pe aleea încărcată de flori… doar vântul…

Credincioșii au rămas de data aceasta în case…

Au înțeles!
Au înțeles că ține de fiecare în parte stoparea acestui coșmar…
În biserică preotul iese cu Cinstitele Daruri. Biserica e goală!… Dar el nu se simte singur! Îi ”vede” pe toți la locurile lor și rugăciunea placă, în chip minunat, către fiecare… În casele lor credincioșii simt miracolul rugăciunii colective precum și prezența îngerilor și a sfinților chemați să le fie mijlocitori… Tristeții de început îi ia locul speranța! Speranța că vor reuși să treacă și peste acestă încercare…
Acum au timp! Mai mult timp pentru rugăciune și discuții ”Printe – copil” cu Dumnezeu. Se fac promisiuni! Așa numitele ”valori” s-au răsturnat peste noapte… Își fac locul adevăratele valori: Sănătatea, Credința, Iubirea, Iertarea, Compasiunea, Bunătatea, Dăruirea, Bucuria (momentului, zilei, simplității existențiale…), Modestia, Smerenia, Înțelepciunea, Prețuirea Timpului, Dezvoltarea Talanților…
DOMNUL ASCULTĂ!
Ascultă și vrea să creadă că omul învață.
CĂ OMUL, ÎN SFÂRȘIT, ÎNVAȚĂ!!!…

Mulțumindu-vă pentru toate vă dorim să aveți parte de o Săptămână a Patimilor cu sănătate multă și pace sufletească! Fiți binecuvântați! Îngeri păzitori aproape!

Alia Camelia Ciobotaru

”TRANDAFIR ÎN FLORI DE CÂMP”

Dar virtual de MULȚUMIRE pentru fiecare dintre domniile voastre, cei care m-ați / ne-ați învăluit în gânduri de lumină, atât prin mesajele și etichetările de aici, cât și prin mesajele telefonice și convorbirile (care s-au prelungit până târziu în noapte ☺️), aducându-ne astfel (chiar dacă în mod diferit) și anul acesta împreună!

Note